momentul ăla mă ucide, când mi-ai spus că pleci și că eu trebuie să stau liniștit deși eu voiam să mai stai, o clipă, m-ai luat în brațe, cu ghearele tale de lup neînfricat, am urlat la cer, la cartier, la oricine și-am stat cu tine, stăteai, dar urma să ne despărțim, știam, și nu puteam să suport urmarea, încercam să înving timpul, n-am putut și-am suferit cu tine mort și tu nu-mi nimic
a fost momentul care a semănat cu moartea mamei și a surorii mele să-mi dormi în pace și-n liniște, suflet drag.
Ce mai poţi să spui?