Muntele a spus: Vreau Gala Super Blog la Straja!

Muntele a grait, muntele a dictat, ca asa-i muntele, puternic si rareori cu alternative, noi ne-am conformat. A fost bland dar a mai dat si cu rafala incolo si incoace, sa nu uitam unde suntem, dar in general a fost protector si ne-a oferit o “casa temporara” minunata. Ii multumesc eu in numele tuturor superbloggerilor. Draga munte, pe care s-a inchegat candva o comunitate numita Straja, iti multumesc ca ai fost bun cu noi si nu ne-ai trimis acasa inainte sa ajungem la Alpin. Iti multumesc ca ai suportat superbloggerii prezenti dar si pe cei absenti si nu ai strigat ca un nebun catalogul. Dar ajung mintenas si la Alpin.

Sunt in fata forjatului meu laptop si incerc sa astern ceea ce am simtit inainte si dupa Gala Super Blog. E greu, sa ma credeti pe cuvant. Nu stiu ce sa aleg. As incepe sa vorbesc de oameni, dar nu pot sa selectez pe cei buni sau pe cei rai, pentru ca nu am descoperit nici rai nici buni, ci doar oameni care mai simt ceva si isi doresc ceva, chiar daca inca mai traiesc in tara asta a mea, Romania. Dar ceva tre’ sa spun, nu-i asa?

Super Bloggerii care n-au fost

Pe ei ii felicit cel mai tare, pentru ca desi sunt oameni care pot face ce vor cu literele au avut puterea sa decida ca nu vor fi prezenti la Straja. Sunt sigur ca in mintea lor si-au spus: imi doresc sa fiu acolo dar nu pot, desi acel nu pot a venit de undeva din afara, nu din ceea ce isi doreau ei cel mai mult. Asta am simtit si eu la Gala Super Blog din primavara lui 2013. Prietenii, deocamdata imaginari sunt ei:

Maria Calin, alias Copacul cu Vise, o doamna care ma incurajeaza sa scriu poezii, desi nu am talent, si care a complotat pozitiv cu mine ca si actionar la compania lu’ Mos Craciun, nu in ultimul rand, o prietena pe care as fii vrut sa o cunosc si in direct (inca mai vreau). Felicitarile mele, Maria;
Sorana Bordas, care s-a ascuns mult timp dupa irealia.eu. Sa nu mai faci asa ceva! Eu personal il caram in spate pe bebestin, numa’ sa stiu ca esti si tu printre noi!!! In plus, as fi vrut sa povestesc cu tine diverse chestii despre fotografie. Sa nu te sperii niciodata de aia care au aparate mari, scumpe si iti spun ceva de genul “ce faci cu chestia aia mica?”;
Nicu Despa, cel mai impresionant blogger din cati am cunoscut pana acum, el nu mai este la fel ca noi toti de mult timp si cu toate acestea ne-a demonstrat ca cel putin timpul si schimbarea radicala din viata noastra nu sunt o scuza sa nu duci la bun sfarsit ceva ce ai inceput. Pentru mine a devenit un model. Mai am multe obstacole de sarit in viata asta, cu el in gand sunt sigur ca voi reusi sa ajung la capat mai usor. Iti multumesc Nicu ca existi.

Super Bloggeri, ma bucur ca v-am cunoscut, nu neaparat in ordinea asta

Daniela Lalici, alias sexulslab.info, prima pe lista in clasamentul din aceasta editie;
Daniel Botea, bloggerul care se balbaie foarte bine pentru un oltean veritabil;
Christian Hertzug, un om enigmatic care stie cand sa taca cand e vremea de tacut;
Emil Calinescu, alias minunat mai esti tu, glumesc, varianta corecta este asta: minunat.eu;
Raluca Gabriela Cincu, o romanca care se incapataneaza sa fie asa. Ii recomand, pentru urmatoarea sedinta foto, sa stea odata locului!;
Vavaly Valerica, o bloggerita care impacheteaza si despacheteaza foarte usor orice bagaj;
Antonia Balan, o bloggerita care poate fi emotionata fara sa para a fii;
Minerva Lacatusu, o viitoare posesoare de un DSLR… Nikon, evident. Sper sa ii pot fi si eu indrumator in secretele fotografiei, desi omul invata cat traieste;
Laurentiu Iancu, un blogger caruia ii sade bine zambind in fotografie.

Cateva vorbe despre Vila Alpin

Gazde primitoare, fara fite, care stiu s-o dea si in jocuri si distractie daca trebuie. La fel de primitoare au fost si camerele care ne-au asteptat cu caldura pornita. Legat de Camerele de la Alpin trebuie sa va spun si o intamplare haioasa. In asteptarea galei socializam ba cu unul, ba cu altul. Un tip, blogger si el, vine la masa mea si-mi spune: “…imi bagi si mie telefonul la incarcat in priza aia de curent, ca eu nu am curent in camera, nici la prize, nici la intrerupatoare.” Cum, zic, nici in baie? Nici, imi spune tipul.

N-am mai zis nimic, i-am bagat telefonul la incarcat si mi-am reluat discutiile. Mai tarziu, pe cand se inserase deja, ma duc si eu in camera si dau sa aprind lumina. Nimic, nici o scanteie. Mai sa fie, imi zic, si bajbaiam pe intuneric ca orbetele. Si mi-am adus aminte ca cineva mi-a spus ca nici el nu are lumina in camera. Pe perete era o chestie luminoasa, dar nu prea pricepeam ce-i aia. Imi aduc aminte ca am o lanterna in rucsac. O caut si cand o aprind descopar ce era ciudatenia de pe perete: un locas pentru introdus cartela, care de fapt era si cheia de acces in camera. Ha, ha, ce prost sunt. Da’ mai este unul in hol, asa ca tre’ sa ma simt bine. Bag cartela si se face lumina… in sat.

Bun, acuma voi sa nu radeti, ca sunt sigur ca si alti bloggeri au patit patania aia. In rest numai de bine despre Alpin. Mancare buna, servire prompta, atentie sporita, muzica aleasa, curatenia era curatenie. O sa mai merg acolo. Poate si la vara, sa vad muntele fara zapada.

Ceva trebuie sa spun si despre organizatorii Super Blog. O sa incep cu Claudia Patrascu, careia i-am smuls promisiunea ca pe noul ei blog primul articol va contine si o poza cu un creion primit de la Mos Craciun. Aceasta lady este o neobosita, in primul rand. In al doilea rand, am numai cuvinte de lauda. O doamna prin excelenta. Felicitari, Claudia, pentru tot ceea ce faci, esti un model pe care unii ar trebui sa-l urmeze. Ma felicit singur pentru ca am luat decizia sa te cunosc si in realitate.

Albert Budica, omul din spatele butoanelor, care stie sa faca si sa dreaga astfel incat totul sa functioneze ca la carte. Un om cu care iti face placere sa stai de vorba si care stie chiar sa si zambeasca, in ciuda aparentelor. Ma bucur ca te-am cunoscut, Albert, sper sa ne mai intalnim.

La final de Super Blog de… iarna!

O sa inchei. Articolul. Pe feisbuc e nelinste mare, afara ploua, iar unii nu-mi raspund la telefon. O fii ceva cu telefonul meu. Probabil. As vrea sa ies afara, sa simt zapada viscolita chiar in fata si mai apoi sa zic: hai sa ne bagam acolo! Imi este deja si imi va fii dor de voi. Sa fiti iubiti, sa va aduca Mosul ce va doriti. Ne mai vedem cand ne intalnim. Eu o sa fiu aproape, noapte si zi, o sa va urmaresc. Va iubesc si va stimez pe toti. Sa stiti ca a fost cel mai greu articol scris pentru Super Blog. The show must go on.

Asa incepe… Cu telefoane… Raluca, Antonia, Bogdan

A inceput… Vavali si Dana. Emotiile plutesc in aer. Sau poate nu!

Albert Budica, regizorul si omul cu „fa aia, fa si aia, aia nu-i buna, fii atent, vine acuma”. Un om pe care il admir. Ma bucur ca te-am cunoscut, Albert.

Atmosfera se incinge…

Armata de pinguini si trei oameni foarte faini, despre care deja am scris. Va las pe voi sa aflati cine sunt.

Un om minunat cu punct si cu eu, Emil Calinescu.

Robintel, un blogger care imi parea a fii scortos. Nu e dom’le! E chiar de gasca. Ma bucur ca te-am cunoscut, Robi.

‘Mnealui, Christian Hertzug, un blogger castigator cu care am dormit in camera si sunt chiar mandru de asta. Ma rog, vreo doua ore doar, ca era dimi’ cand am ajuns si eu…

Daniela Lalici, femeia care a zis asa: sexul slab trebuie sa detroneze barbatii de pe Super Blog. Macar temporar. Primea cascavalul mare cat inima ei.

‘mnealui, robintel si vavali. Sunteti minunati. Va pup si abia astept sa va reintalnesc.

Frumoasa figura si frumoasa si fata. Ma rog, modelul. Vrei sa pleci in America? Iti fac eu lipeala.

Ne pregatim de plecare…

Unii sunt tristi. Sau poate atenti.

Asa repede plecam?

Se pare ca da, plecam…

Claudia: mai mananc felia asta si plecam, da? Bine Clau, papa tot ca apoi mergem tai! Esti o fata minunata si ma bucur ca te-am cunoscut. O spun in direct. Nu imi interpretati cuvintele aiurea. Multumesc.

Minerva Lacatusu, tanti profa, ne spune ca ne iubeste. Eu asta am inteles din semnul ei. Voi? Esti grozava, sunt singur ca elevii tai te vor iubi, pana la urma. Multumesc ca ai fost intelegatoare si nu ti-ai impus regulile exact atunci cand nu trebuia. Ma bucur ca te-am cunoscut si pe tine si vezi ca Hunedoara nu e departe de tine.

Si eu prin zona. Chiar ma pregateam sa plec. Luam micul dejun de la ora 12! Ha, ho, ho, ho.

Mai vrei poze de poveste? Fa click aici.