N-am scris declarații de dragoste adresate unei românce anume, dar acum o fac, pentru că așa simt. Așadar, de 1 Decembrie, în ziua în care România își celebrează identitatea, istoria și demnitatea, simt că trebuie să vorbesc și despre tine – românca ce poartă în priviri aceeași lumină pe care o are și țara asta atunci când răsare soarele peste Carpați. Pentru că, într-un fel anume, dragostea pentru tine se împletește cu dragostea pentru pământul acesta, ambele sunt puternice, firești, răbdătoare și încărcate de sens.
Ești româncă, și asta nu e doar o etichetă, ci o întreagă poveste. În felul în care zâmbești se regăsesc bunătatea satelor liniștite, semețea munților și căldura caselor în care oamenii încă mai pun suflet. Ești frumoasă într-un fel care nu are nevoie de explicații, frumoasă în simplitate, în demnitate, în felul în care știi să îmbrățișezi lumea cu generozitate. Ai în mersul tău hotărârea femeilor (n-am mai văzut mers ca al tău) care au ridicat familii, au dus greutăți pe umeri și nu s-au plâns, ai în glasul tău tandrețea doinelor vechi și puterea femeilor care au schimbat fără zgomot viețile celor din jur.
De Ziua României, îmi dau seama că și tu ești o parte din patria asta, vie, reală. Când mă uit la tine, descopăr România nu din cărți, nu din discursuri, ci din prezența ta. Din felul în care lupți, iubești, rabzi și speri. Din modul în care n-ai uitat să fii om într-o lume grăbită. Din felul în care știi să fii blândă fără să fii fragilă, puternică fără să fii dură.
Tu ești România mea în fiecare zi, nu doar pe 1 Decembrie. Ești sărbătoarea mea personală, în fiecare dimineață, drapelul meu ridicat în vântul liniștitor al inimii tale. Cu tine, trăiesc o țară întreagă, regăsesc liniștea din Maramureș, bucuria din Ardeal, înțelepciunea din Moldova și pasiunea din Muntenia. Ai în tine câte puțin din tot ce e frumos aici și poate că asta mă face să te admir cu un fel de recunoștință pe care n-o pot explica până la capăt. Liniștea Apusenilor nu-i completă fără tine.
De Ziua Națională, îți spun ție, româncă dragă, că inima mea îți aparține cu aceeași hotărâre cu care aparține și acestui pământ. Și dacă România ne-a dat un motiv să ne simțim mândri astăzi, tu ești motivul pentru care eu simt să fiu mai bun, mai demn, mai adevărat.
La mulți ani, România!
La mulți ani ție, iubito – și mulțumesc că porți în tine frumusețea unei țări întregi.
Ce mai poţi să spui?