Nu spitalele de stat se cumpără în România, ci industrie farmaceutică, acolo-i buba, acolo se învârt acțiuni

Îmi pare rău, prietene, dar ai spus aberația secolului fix cu – i nu trebuia. Așa că o să le spun și la alții despre ea. Ies de la serviciu. Fac popas, îmi cumpăr pită, beau o bere. Un prieten, cătrănit că cineva nu l-o plătit (știu pe acel cineva) de niște luni, deși mă îndoiesc, îmi zice, clar, crunt și fără echivoc, citez și redau pe cît posibil dialogul dintre mine și acel.

• Știai că spitalul din Hunedoara o să fie cumpărat?
• Ăla Municipal?
• Da.
• Prietene, nu spitalele de stat se vând, alea private se mai negociază uneori.
• Ce-ai auzit tu se numește Rețeaua de clinici Regina Maria din România.
  Citeşte întreaga ştire: Rețeaua de clinici Regina Maria din România a fost vândută. Cine a cumpărat-o pentru o sumă vehiculată de un miliard de euro, acolo îi privatul, care ține, cumva, tot din zona suverană.

Bun, și acum să trecem la analiză. Un individ (care rupe rândurile AUR), vine și îi spune altui individ, că un spital de stat, mare, precum este cel de la Hunedoara, că o să-l cumpere cineva.

Problema nu este că n-o să-l cumpere cineva, ci că există printre noi un individ care răspândește prostie, râie și prostie. Multă. Și ca el mai sunt.

Pentru finanţarea spitalelor, Eforia Spitalelor Civile a fost înzestrată de donatori
cu vaste proprietăţi funciare, astfel că, în 1921, Eforia poseda zeci de mii de hectare de
teren arabil şi 50.000 de hectare teren forestier. La Reforma agrară din 1921, Eforia
pierde mare parte din aceste terenuri, ceea ce o obligă la introducerea pentru prima dată a
unei taxe de spitalizare.
Eforia Spitalelor Civile şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1948 când a fost
desfiinţată de către autorităţile comuniste.
Fondul Eforia Spitalelor Civile. Centrala cuprinde documente din perioada 1890-
1948, cu o diversitate de genuri de la acte de donații, acte de vânzare-cumpărare,
testamente, hotărnicii, planuri, dări de seamă, corespondență cu diferite instituții, până la
dosare personale, referitoare la administrarea proprietăților deținute, diferite procese în
care instituția a fost parte, reparații și întreținerea diferitelor spitale, bolnavii internați,
examenele susținute de angajații spitalelor, procurarea de medicamente, îmbrăcăminte și
mobilier, înființarea de posturi sanitare de prim ajutor pentru răniți și gazați,
aprovizionarea cu alimente, jurământul depus de angajați pentru aplicarea Constituției din
1938, mutări și transferări de personal, conținând un număr de 3638 unităţi arhivistice şi
45 m.l.

Eforia Spitalelor Civile a luat fiinţă la data de 2 aprilie 1832,în urma deciziei
generalului P. Kiseleff, prin reunirea Fundaţiilor „Colţea”, „Pantelimon” şi „Iubirea de
Oameni-Filantropia”. Până la 1832 aceste trei fundaţii au fost administrate separat, iar
apoi au fost reunite într-o „Eforie a Spitalelor”, numindu-se ca efori: vornicul Mihail
Ghika, logofătul Mihail Racoviţă, căminarul Alecu Ghika, iar ca „om al meşteşugului”,
doctorul Picolo. În anul 1847, Gheorghe Bibescu trece sub controlul Eforiei administraţia
tuturor spitalelor din ţară. Domnitorul aproba bugetul, iar cheltuielile erau supuse
controlului în acelaşi fel ca şi cheltuielile statului. Între 1860 şi 1864, Eforia a funcţionat
ca o direcţie anexă a Ministerului de Interne, revenind în 1864 la un patrimoniu distinct
de cel al statului, cu caracter de instituţie de utilitate publică, sub numele de „Eforia
Spitalelor Civile”1

Legea din 16 octombrie 1864 a stabilit ca bugetul să fie supus votului Adunării
Deputaţilor ca şi bugetul statului, administrarea bunurilor urmând a se face după normele
administraţiei bunurilor statului cu aplicarea legii contabilităţii publice şi controlul Curţii
de Conturi pentru verificarea gestiunii financiare. Această lege a fost valabilă până la
dispariţia instituţiei, sub comunişti.
Dintre efori au făcut parte, de-a lungul timpului, medici remarcabili precum
Alexandru Davila, Nicolae Creţulescu, C. Severeanu, Alexandru Şuţu, Constantin
Cantacuzino, A. Fotino, dr. Gerota, Victor Gomoiu şi mulţi alţii. După numai o sută de
ani de existenţă, „Eforia Spitalelor Civile” reprezenta cea mai importantă instituţie de
asistenţă publică românească. Aşezămintele spitaliceşti Colţea, Pantelimon şi Filantropia
aveau deja o istorie remarcabilă la întemeierea Eforiei. Apariţia lor este legată de
familiile Cantacuzino şi Ghika.

Spitalele de stat dintr-o țară nu se vând, sănătatea publică nu-i de vânzare. Oamenii nu-s de vânzare. Oamenii sunt cruciali. În cazuri de război, armata, spitalul și biserica trebuie să fie deschise.

Așa că, prietene, drag, pe 50000 de euro pun pariu că Spitalul Municipal de la Hunedoara și nici un alt spital de stat nu o să fie vândut la privat. O orgă, ceva, un combinat siderurgic, dar, nu un spital de stat. Poate în România, deși refuz să cred.

Pune-m pariul?!