Revin la proști, la proaste, nu-mi plac

Mă duc să-mi cumpăr ochi de caracatiță de la magazinul din colț (exagerez, am ales acest ”produs” pentru că nu vreau să creez tragedii inutile), ajutăm și pe întreprinzătorii mici, nu-i așa. Eu, de fapt, voiam altceva. Dar nu asta contează acum.

Și cer, vreau doi ochi de caracatiță, doamnă, aveți? Nu, zice doamna vânzătoare, am doar ochi de calamar cu privire tulbure. Dar mâine avem și ochi de caracatiță.

Băh. Io am ieșit din casă că m-o trimis nevasta pentru că vrea de la mine ochi de caracatiță. Acum. Acum vrea să mânce ochii de la o caracatiță. Nu mâine.

De ce îmi spui, stimată vânzătoare că primești mâine ochi de caracatiță? Te operezi de varice fără anestezie? Te-am întrebat eu de ochii pe care o să-i ai mâine? Nu. Deci nu-mi fute și tu seara în plus. În seara asta o să mi-o iau în freză, iar mâine o să dorm pe preș că n-am stat la coadă să prind ochi de caracatiță, ca tine… proasta pământului.

Am fost dur, știu. Îmi cer scuze, io, mie.