3 sept. 2025
  |   Nu sunt Comentarii

Bolojane, te-ai dilit?! Splina ruptă – dai tu excepții

Imaginați-vă un scenariu simplu, dar crud, ai un accident, ajungi la spital și medicii constată că ți-ai rupt splina. Nu e o răceală, nu e o migrenă trecătoare, e o situație gravă, de viață și de moarte. În acel moment, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă statul sau angajatorul îți va plăti concediul medical. Dar realitatea românească ne forțează să punem exact această întrebare, cine plătește prețul sănătății noastre atunci când ghinionul lovește, Bolojane? Eu te susțin, dar rupi pisica prea tare de gard.

Teoretic, legea spune clar, concediul medical se plătește, prin contribuțiile de sănătate pe care le achităm cu toții lună de lună, disciplinat, la stat. Dar practica, ca de obicei, e mult mai încurcată. Primele zile le plătește angajatorul, restul le plătește Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu întârzieri care pot dura luni. Iar tu, cel care ți-ai rupt splina, rămâi prins între birocrație, hârtii ștampilate și explicații reci.

Mai mult, există suspiciunea permanentă că pacienții trișează (splina scoasă nu-i aia), că românii fug în medical, iar acest stigmat planează și asupra celui care chiar se luptă pentru viața lui. Când nu mai poți munci pentru că abia supraviețuiești pe un pat de spital, statul te întreabă dacă ai completat corect formularul și dacă medicul tău de familie a pus ștampila rotundă sau pătrată.

Editorialul acesta nu este despre statistici, ci despre absurdul sistemului. Dacă îți rupi splina, nu ar trebui să-ți faci griji decât cum să te vindeci. Dar România te obligă să te gândești la fluturașul de salariu, la cine plătește primele 5 zile și la câți bani o să-ți intre, dacă o să-ți intre, în cont. Și atunci te întrebi, pentru ce plătim contribuții? Pentru ce suportăm lunar impozite și taxe, dacă atunci când ai mai mare nevoie de sprijin statul se preface că nu te cunoaște?

Într-o țară normală, concediul medical nu ar trebui să fie un favor, ci un drept natural al contribuabilului. În România, însă, și cu splina ruptă trebuie să te lupți birocratic. Asta spune totul despre raportul dintre cetățean și stat, plătești când ești sănătos, dar ești pedepsit când ești bolnav.

Bolojane, cu 16 mii de lei, salariu și celelalte, poți să stai livid și bine în concediu medical?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, gratis

Dacă îți place scrisul meu vâră-te aici cu adresa de email pentru a te înțepeni definitiv (abona) la blogăritul meu, mai apoi, îți voi trimite notificări atunci când debitez articol nou. Să nu te superi.

Despre fotografie
Foto Blogger