Mno, Ană, ăsta-i roastul tău. Cu pită, să iei, fată, ardelenește, să nu-ți fie greață, Pietreanu de tine râdea. Fix la aiumor. Ana Morodan, am zis că nu puteam să nu ți-o zic, că tu chiar ești imbecilă. Și chiar nu te îmbraci mișto, dacă te-or îmbrăcat alții înseamnă că și-or bătut joc de tine. Dacă ești vie, mie îmi pari moartă, ești proasta României cu ciucuri, cu toți ăia ”șapteșpemii” de euro pe care zic unii că brusc îi câștigi tu pe lună (prost ziarist, n-ai găsit altul?). După ce te-or pus să exersezi vorbitul la aiumor, brusc mi-o fost dragă Dana Budeanu.
Îmi lasă, unul, mișto băiat, sunt și fete, un comentariu la articolul cu Morodan. Bă, se numește Pandele, și se trage dintr-o zonă centrală a României, crezând că truda-i marginea. Dur băiat(Ă).
Iată, pe mine m-a durat, nu m-a durut, mintea.
„Putzake, se vede ca n-ai nimic ardelean in tine. Despre o femeie nu vorbesthti urat, intzelegi? Ca tipa asta, deshi ii prea ardeleanca shi pt gustu meu (am stramoshi in sate valahe din Ardeal atestate cu 80 de ani inainte de batalia de la Posada?) are umor autoironic cu gramada. Da, shtiu, voi in Sud nu avetzi autoironie, facetzi mishto de bulgari etc (Biblia spune despre pai shi barna, da voi mergetzi la slujba ca sa psalmodiatzi repetitiv doar). Te-am bagat in sama ca sa -mi dai o replica witty, uriesheasca, sa-tzi mai creasca traficu’, ca cu pozele e clar ca nu faci multe parale.”
iO MI-AM îmbârligat mintea, iubire pentru ardeleni, dorință, caracter.
Bă, băiatule, la un astfel de comentariu mă predau, să moară mama. A murit, dar repet. Am voie?
Ce mai poţi să spui?