Ești util, să faci ceva, să aduci un tva la planetă? Cum?

Te trezești dimineață, seara nu se pune, acum, tardiv totul. Te enervezi, în prima fază. Apoi începi. Nu-ți găsești chiloți, ruj, șosete, te izbești de partener, parc-ai vrea o gură din lubenița de aseară, o mîță se bagă la voleu, un papagal face pe grozavul, copiii sunt încă acolo, în pat, dormind.

Asta-i viața aprigă, în care te trezești cu draci de pe pământ. Parca-i fuma. Cafea ai turna în tine în neștire. Vine celălalt, nu știe ce vrea, un câine cere drepturi, ți-e somn, dar îți intră programul de serviciu pe telefon. Se năruie totul.

Cobori. Conduc eu. Ba, conduc eu. Merg io prima, iel are draci. lasă copiii. Nu uita de mama, trebuie să mergi să plătești curentul, ne ia contorul. Chestii, socoteli.

Amiază. Ai uitat să…

Nu ți-am spus?! Era coadă. Trebuia și morcovi. Ceapa mă-sii. Nu mai am țigări. Îți uiți și capul. Copiii așteaptă. Dar tu ce faci? Merg la unghii că am programare, s-au decojit.

Mama, am uitat de mama, bine că a uitat și ea să mănânce. N-ai cămăși călcate. Închide, că te sun eu, mă sună diriginta. Seară. Mâncăm civilizat sau ne culcăm?

Dimineață

O duci tu? Sunt liber, nu-s bolnavi? Nu.

Un vreau eu, nu vrei tu, infernal.

Vreau să fac aia, dar trebuie să faci aia. Dar nu pot, că trebuie să fac aia. Aș fi făcut, dar n-am putut, că a trebuit să fac altceva. Toate într-un haos infernal. Nu fac ceva pentru că există altceva. Cum elimini acel altceva? Tu, căruia i se cere să faci altceva, cum îți mobilizezi mintea spre altceva?

De ce îți cere celălalt să faci altceva? Ești, oare, în locul nepotrivit?