23 Oct 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Bazarul cu dorințe clișeice

Ai observat că au dispărut dorințele originale, care au cu adevărat o valoare intrinsecă? Aproape toată lumea are doar dorințe clișeice, comune, fără absolut nici o valoare pentru sine sau pentru restul lumii. Asta înseamnă că nu prea mai cugetăm, nu mai gândim cu creierul nostru, ci cu al colectivului. Valul ne dictează direcțiile, turma ne dirijează ansamblul acțiunilor zilnice, egoul  comun (un sine fals) a devenit eul liric al tuturor și de netăgăduit. Rapsodiile nu mai sunt la modă, clișeele de orice fel au pus stăpânire aproape pe tot.

A devenit o modă și un necesar să ai o mașină. Prin urmare, toată lumea își dorește o mașină, mai ieftină, mai scumpă, în funcție de buget și stil de viață. Merge lumea la picnic? Să mergem și noi, că doar așa pari emancipat.

Fumează colegul? Să fumăm și noi, că doar așa putem părea și noi cool. Are ăla și toți ceilalți din jurul lui telefon Samsung ultima generație? Pfff, trebuie neapărat să-l am și eu, o să fac sacrificii dacă-i cazul. Uite ce bețișoare parfumate are vecina, dragule, dar vreau și eu, oare de unde le-a cumpărat?

Toți au pagină de facebook, toți postează tâmpenii pe facebook, așadar, dacă nu ai facebook nu prea exiști. Vine un nou an, mergem la muncă, vine concediul și toți mergem în vacanță, mă rog, aproape toți. Unde mergem în vacanță anul ăsta? Păi unde au fost nașii anul trecut, în Grecia, la Riviera Olimpului? Acolo mergem, că ziceau că mâncarea-i grozavă și poți să vegetezi liniștit și pe nu știu ce plajă curată.

Ai observat că filmele din ultimele decenii sunt clișeice la anumite capitole? Toți americanii stau doar în case, ei nu au blocuri, ei sunt înfățișați trăind în blocuri doar atunci când subiectul filmului duce spre zona infracțională. Toate sacoșele de cumpărături ale americanilor sunt din hârtie și sunt cărate în brațe, nu au toarte sau mâner.

În filmele românilor apar doar blocuri gen cutie de chibrituri, iar sacoșele noastre au toarte și sunt de lungă folosință. Aceste imagini ne induc o anumită stare psihică. Ăia trăiesc așa, adică mai bine ca noi. Vrem și noi, dar nu prea putem că suntem români sau săraci, ăia-s americani.

Am auzit cândva pe un adult spunând: vreau copii, că-i la modă să ai copii. În seara asta doi vorbeau pe-o bancă despre posibilitățile nelimitate de a lua bani pe credit, ceareuri, bănci, vecinul, frați, părinți, prieteni, cămătari. Desigur, toți vrem bani pe credit, că doar e la modă.

Că ce, că cum, că puii mei, că nu știu ce, că așa și pe dincolo, bla, bla, bla, expresii clișeice, pe care le folosim pentru că așa e cool, că așa-i la modă. Nu-i mai spunem mamei MAMA pentru că nu mai e la modă, îi spunem pe nume sau, dacă cumva a ajuns la bătrânețe, folosim apelativul hoașcă bătrână sau babă, depinde de starea în care ne prinde.

Toți își fac cumpărături online. Știrile de la ora 17:00, moaștele sfinților, pupatul mâinii preotului din sat, ceau, pa, salut, bună ziua, clișee. Oamenii normali fac asta și aia, atât. Prin urmare, dacă faci doar aia și asta ești considerat normal, altfel ești un proscris, un nebun, un cretin care trebuie exclus din colectiv.

În fine, nu vreau să vorbesc aici despre o anume răzvrătire la care ar trebui să apelăm mai des, ci la faptul că nu prea mai avem oameni originali. Inclusiv adevărații eroi au dispărut. Nimeni nu mai are curajul să aibă curaj. Ne fabricăm eroi, din carton sau din povești SF. Inventăm povești care să ne motiveze să rămânem strict pe un anumit făgaș. Le servim copiilor doar ceea ce alții au considerat că-i normal, că-i comun și că trebuie aplicat.

Stereotipia e în floare. Cine n-are nu are, iar cine are nu-i de valoare. Clișeele ucid, îndobitocesc, ne ucid creierul. Condiția umană din vremurile noastre este determinată de o realitate care nu mai aparține individului, colectivul a preluat controlul și totul a devenit un concert al doar câtorva mâini. Critica constructivă a devenit un moft, fugim de ea, că ne doare. Ai observat?

Sper să nu fiu acuzat că am generat idei conspiraționale. Ah, tot de un clișeu vorbesc?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.

Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 51 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger