26 iun. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Câte ceva despre fotografie

Despre fotografie vorbeşte toată lumea, nu-i aşa? Facebook, Instagram, GooglePlus. Bine, unii ştiu ce vorbesc, alţii nu. M-am gândit la un fel de serial despre arta fotografică, fotografie în general, care să aibă cel puţin un episod pe săptămână. Nu vreau să vin cu super chestii mega elaborate, nimic sofisticat. Nu, ceva simplu, uşor ingurgitabil, pentru oricine. Ceva de genul: cum să-ţi stabilizezi trepiedul pe vânt puternic sau uite ce chestie nouă a apărut la magazinul x sau uite cum am rezolvat eu chestia aia săptămâna trecută la o şedinţă foto. Câte puţin din toate. Ei, nu chiar din toate.

Zic eu că unii vor găsi lucruri utile în serialul pe care m-am hotărât să-l numesc „Câte ceva despre fotografie”. Aşa că astăzi m-am gândit să şi încep.

Subiecte: trepied şi vânturi puternice, noutăţile unui fotograf preferat, cel mai vândut dslr second-hand, cum să fii „neinteresant” în mulţime.

  • Am fost săptămâna trecută la o întâlnire secretă cu natura, pe nişte dealuri destul de înalte unde vântul nu tăcea nicicum. Nu mi-am propus un anumit gen de fotografie, pur şi simplu am vrut să ies, să admir, să cuget şi mai ales să trag câteva cadre dacă este posibil. Am trei trepiede, unul pentru macro şi produs, unul pentru interior, mai uşurel, şi unul mai solid şi mai greu pe care-l folosesc cam când plec la întâlniri cu natura pe munţi şi dealuri.

    Problemă: vântul îmi mişca trepiedul şi nicicum nu reuşeam să stabilizez imaginea exact cum doream. Ce-am făcut? Am sfori, frânghii şi chiar corzi elastice la mine de fiecare dată când plec prin sălbăticii, departe de casă. Pentru a da greutate şi o stabilitate maximă trepiedului am luat o coardă elastică şi de cărligul plasat în partea inferioară a tijei centrale am legat rucsacul şi l-am lăsat să stea aşezat confortabil pe pământ. Rezultatul? Rafalele de vânt nu mai mişcau trepiedul. Simplu şi rapid. Iată că uneori o coardă suficient de elastică poate face minuni. Nu vă gândiţi la prostii, da?

  • Unul dintre fotografii mei preferaţi este Andrzej Dragan, chiar dacă într-un interviu publicat de defuncta revistă PhotoMagazine spunea că el nu se consideră fotograf. Acest artist este pasionat şi de film şi chiar are câteva mici producţii foarte interesante, cu care a câştigat câteva premii internaţionale destul de importante. Cu una dintre acestea, intitulată „Time dilation”, Andrzej încearcă să convingă că gravitatea nu poate distorsiona timpul. Dacă eşti curios o poţi găsi aici, durează câteva minute. Ultima producţie de scurt metraj a lui Andrzej Dragan am văzut-o zilele trecut pe Vimeo.com, mesajul îmi pare destul de interesant. O poţi viziona mai jos.

  • Care este modelul de aparat foto dslr de care cei mai mulţi proprietari vor să scape: Nikon D3100. De ce? Habar n-am. Asta am observat. Pe cele mai multe portaluri, reţele de socializare, magazine online de vechituri etc., am sesizat că cele mai multe aparate foto second scoase la vânzare sunt Nikon D3100. Am şi eu unul, oare ar trebui să-l scot la vânzare? Nu cred că acesta are o problemă, cred doar că acei vânzători ori au decis să se lase de fotografie, ori îşi doresc un upgrade.
  • Dacă îţi place să faci fotografie de stradă, să fotografiezi oameni, clădiri luminate seara, poduri, monumente şi te duci în vacanţă într-un oraş mare, aglomerat, cu mulţi turişti dar şi cu mulţi ciudaţi atenţi la buzunare, genţi şi alte acareturi, nu crezi că ar trebui să te gîndeşti la cum să pari cât mai „neinteresant/neinteresantă” cel puţin pentru unii? Păi şi cum faci, îţi iei rucsacul de firmă în spate, plin cu obiective, două aparate dslr, portofel, telefon, laptop, tabletă şi te duci fix unde-i mai mare aglomeraţia?

    Eu zic să nu mai procedezi aşa, că s-ar putea să-mi povesteşti data viitoare că cineva, nu ştii cine, ţi-a şutit din rucsac diverse obiecte la care ţineai ca la ochii din cap. Cred că cea mai potrivită ar fi următoarea variantă: un rucsac mai vechi, un obiectiv în rucsac şi unul pe aparat, portofelul în buzunarul cel mai ascuns, telefonul idem şi la fel, trepiedul în spate atârnat de-o curea şi una bucată cameră foto în mână, pornită mereu, pregătită oricând pentru un instantaneu interesant. Şi nu-ţi pune pe tine ultimele ţoale de la nu ştiu ce casă de modă, modestia şi la capitolul ăsta e mai sănătoasă, crede-mă.

Gata. Mai citim şi alte chestii despre fotografie săptămâna următoare.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger