5 ian. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Nesuferiții și arta de a-i evita

Există nesuferiți și nesuferiți. Unii sunt nesuferiți din naștere, alții s-au transformat pe parcursul vieții. Nesuferitul nativ emană foarte multă prostie, nepăsare, nu empatizează niciodată, câteodată devine și un mare idiot, te contrează oricând, în orice situație și face acest lucru cu mare plăcere.

Tot ce face și spune nesuferitul transformat nu vine de la el, ci de la alții. Acesta ascultă ce spun alții și apoi îți reproduce cu o foarte mare precizie tot ce a auzit, cu pretenții mari, desigur, că ceea ce spune și știe vine din propriul său puț al gândirii.

Evident, nici un nesuferit nu cred că poate fi suferit. Poate doar în cazuri excepționale. Dar ce te faci când situația, soarta, conjuncturile te obligă să interacționezi cu nesuferiții? Cum îi eviți, cum îi satisfaci, cum și mai ales ce faci pentru ca și tu să ieși mulțumit din disputele cu aceste creaturi?

Aduc acest subiect în discuție pentru că eu personal sunt într-o situație care mă obligă ca din când în când să mă reîntâlnesc cu doi nesuferiți, un bărbat și o femeie. Groaznic. De fiecare dată am impresia că vine sfârșitul lumii. Un nou sfârșit.

El bubuie de prostie. Când citește ceva niciodată nu găsește adevăratul sens al celor scrise. Când îi spui ceva înțelege de fiecare dată doar ceea ce vrea el. Singurul său scop în viață este să mănânce bine, să se cace ori de câte ori are puțin timp liber, să doarmă și să-și reguleze cu vârf și îndesat nesuferita de lângă el. Când i se pune pata pe ceva stă agățat de acea chestiune până obosește. Problema-i că nu obosește niciodată. Revine la prostia lui zi de zi, lună de lună, an de an. Dacă îndrăznești să-l contrazici deja ești luat în vizor ca un om rău, care trebuie anihilat, pus la zid, reeducat, exorcizat dacă se poate.

Ea este copia fidelă a celui de lângă ea. Când el vorbește și explică ea intră în sevraj, are orgasme după orgasme. Îl privește ca pe un zeu. Dacă el spune ceva, ea repetă. Dacă el tace, tace și ea. Dacă el mănâncă un rahat, ea mănâncă doi. Nu umblă niciodată singură pentru că nu știe ce să spună, ce să facă, cum să se miște, pe scurt, nu știe cum să trăiască. Ea e un fel de prelungirea inutilă a Lui.

Când cei doi vorbesc ai impresia că tot timpul se ceartă. Au momente când vorbesc în cor fără să înțeleagă nici măcar ei ceea ce spun. Nu ești sigur niciodată dacă acești doi oameni vor să te pună la punct sau doar să facă conversație. Prezența lor te stârnește, te enervează, îți trezește cele mai animalice instincte. Când scapi de prezența lor ai impresia că te-ai născut a doua oară. Te simți obosit atât psihic cât și fizic. Îți dorești să nu-i mai întâlnești niciodată.

Cum să-i eviți? Cum să procedezi astfel încât să scapi de ei cât mai repede și să nu te simți obosit după întâlnirea cu nesuferiții? Taci cât mai mult, nu-i contrazice, fă repede ceea ce trebuie să faci și apoi descotorosește-te de ei mințind, dacă trebuie, spunând că tocmai ți-a murit câinele, pisica, amanta sau cel mai bun prieten. Deși ar fi și mai simplu dacă ți-ai găsi un intermediar care să facă treaba pe care ești nevoit s-o faci atunci când vine vorba de oameni nesuferiți.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 69 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger