9 feb. 2017
  |   Nu sunt Comentarii

Să vă ferească sfinții voștri, că și eu știu să plâng!

…să vă ferească sfinții la care vă închinați, că, să o știți și pe asta, și eu știu să plâng! Iar când plâng o fac fie de fericire, lucru care nu mi s-a mai întâmplat de mult timp în România, fie de durere când văd că îi batjocoriți pe semenii mei, când văd că vă bateți joc de bătrânii mei și că îi transformați în mase de manevră, când văd că îi pregătiți copilului meu un viitor de robot, de ființă care știe să spună doar da, bine, ce grozavi sunteți voi, votez acolo și acolo, adică acolo unde îmi spuneți voi.

…să vă ferească sfinții, sfinții voștri, pe care tot voi i-ați creat, ca și unelte de manipulare, să mă apuce plânsul, la propriu, și să nu mă pot opri, că atunci chiar că-i bai mare. Numa’ vă spun! Momentan! Sper să rămân doar la stadiul de spus.

…că de mă apucă plânsul, mai tare decât m-a apucat zilele astea, văzând că unii tremură în stradă, poate chiar singuri, nebăgați în seamă, în timp ce voi vă uitați de sus la ecranul teveului și spune-ți, plini de voi, să te duci în pula mea, vierme care nu contezi decât la alegeri, o să fie bai mare! N-o s-o mai dau cotită, nu voi mai fi la fel de blând și cred că știi, deja, despre ce vorbesc, vierme ordinar, căruia nu-i pasă decât de progeniturile din curtea ta, și cred că știi foarte bine și cu cine vorbesc.

…și când îți spun că știu și eu să plâng să fii convins că mi-au curs lacrimi ori de câte ori au ieșit românii în stradă și ori de câte ori am văzut că îți bați joc de români. Dacă îmi place din nou de români, dacă empatizez din nou cu românii, înseamnă că încă mai simt românește. Așa că mare grijă la ce spui și ce faci.

…dacă o să-mi curgă lacrimile șiroaie pe față din cauza ta, din cauză că ți-ai bătut din nou joc de noi, din cauză că ne-am simțit din nou umiliți, să fugi, frate, dar să nu crezi că poți fugi prea departe. Că te pot prinde, că răbdare am, că tu mai învățat să fiu răbdător, super răbdător.

…dacă o să te mai suport să nu crezi că nu îmi curg lacrimile pe obraz, uneori, și că nu îmi vine să-ți iau gâtul, așa cum m-ai învățat, de altfel, chiar tu. Să nu crezi că tăcerea mea înseamnă salvarea ta, că eu, oricum, nu tac. Că mie nu poți să-mi închizi gura oricum, că eu nu-s roman, sunt dac, da, dacul ăla pe care tu, tot încerci să-l eviți, dacul ăla pe care nu vrei să-l recunoști, dacul ăla care te-a adus pe tine în postura de parlamentar și guvernant într-o țară care a fost sfâșiată dar care a rezistat. Și știi de ce a rezistat, cretinule? Pentru că aici cei pe care tu îi numești dumnezei nu sunt chiar dumnezei. Pentru că aici mai sunt unii ca mine, care nu aleg să fie îngenuncheați.

…ce-o să-mi faci? O să mă împuști, o să mă linșezi, o să-mi înscenezi scene care vor deveni hollywodiene? Dacă vrei să ne batem, n-o mai da cu ”ori eu, ori tu” dintr-un birou capitonat cu piele de pe vremea comunistă, nu mai sta ascuns după gorile, nu mai ignora vocea și forța care te-a pus acolo, ieși, vino în fața mea, jur că dacă mă citești și dacă accepți provocarea mea vin la București. Am mai fost în Palatul Victoria, ca ziarist acreditat, am mai fost în Casa Neamului, ca ziarist acreditat, știu unde să te găsesc. Spune-mi doar că accepți provocarea mea.

…în fine, să nu mă mai faci să plâng, că știu și eu să plâng, și uneori chiar plâng. Când îi văd pe ai mei stând în stradă fără ca tu să-i bagi în seamă. Când văd că pe tine te doare în cur de asta îmi vine să plâng. …când văd că nimic nu te mai impresionează, îmi vine să plâng. Când văd că mi-ai adus poporul la nivel de legumă îmi vine să plâng. Și, uneori, chiar plâng, pentru că îmi pasă.

…habar nu ai tu de câte ori am plâns eu și nimeni nu a știut, vierme de mătase ce ești! Habar nu ai tu ce am simțit eu când am observat că copilul meu nu conta pentru tine decât ca și masă de manevră.

…vrei să devenim toți ca și voi? Păi atunci unde-i România? Ce mai înseamnă România?

…în fine, am ceva de spus și pentru tine, române!

…nu mai dormita. Teveul te îndobitocește. Nepăsarea ucide. Copiii tăi nu sunt în regulă dacă îi lași pe alții să le decidă viitorul. Unul, dacă ești, în stradă, contezi, forțele de ordine trebuie să te apere. Asta nu înseamnă că trebuie să stai în stradă tot timpul și să protestezi, înseamnă să ieși, chiar și în fața blocului, casei.

…hai să contăm. Hai să conteze ceea ce ne dorim noi.

P.S. Nu, nu sunt manipulat. N-am fost niciodată. Și asta pentru că eu gândesc cu propria mea minte. Sau cel puțin mă strădui.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 55 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger
Instagram

Error: Access Token is not valid or has expired. Feed will not update.
This error message is only visible to WordPress admins

There's an issue with the Instagram Access Token that you are using. Please obtain a new Access Token on the plugin's Settings page.
If you continue to have an issue with your Access Token then please see this FAQ for more information.