18 iul. 2015
  |   1 Comentariu

Staţi şi vă smiorcăiţi toată ziua pe facebook

Pe cuvântul meu, nu am mai văzut popor atât de indolent, remontat zilnic doar pentru a plânge, a mânca şi-a da din gură, dar în acelaşi timp grandoman, hipersensibil şi extrem de solitar. Nimic, da’ nimic altceva nu faceţi decât să staţi toată ziua pe Facebook şi să vă smiorcăiţi. Vă enervează că spun asta?

Tastează Hunedoara, căci astăzi despre ea vreau să vorbesc, ai puţină răbdare, şi vei descoperi câteva zeci de grupuri şi grupuleţe înfiinţate pe facebook, cu diverse denumiri menite să te înduioşeze sau să te îmbărbăteze. N-ai timp? Ţi-aş enumera eu câteva, dar nu vreau să fiu acuzat mai apoi că am fost părtinitor cu unele şi nepăsător cu altele.

Ideea este că nu facem altceva decât să ne grupăm pe reţele de socializare, să trăncănim din gură toată ziua, să ne lingem reciproc rănile din trecut, să postăm poze şi texte care reflectă realitatea din oraşul în care locuim, să acuzăm şi şă înjurăm până se enervează Mark Zuckerberg şi ne banează de vorbim 10 zile singuri.

Asta-i tot ce putem noi ca şi popor, ca şi localnici ai unui oraş furat şi pocit de o mână de oameni cărora nu le pasă decât de ei? Cât ne mai putem smiorcăi? Ne dăm mari viteji şi cunoscători în toate, ba mai mult, îi înjurăm pe alţii care au curajul să spună adevărul şi să şi facă ceva, chiar am fi în stare să ne batem între noi pentru că avem păreri diferite despre căcaturile făcute sau nefăcute într-un oraş sau altul. Ce naţie de oameni este asta? Oare chiar suntem atât de amorţiţi de la pasta de dinţi încât ne este teamă şi să ieşim pe stradă?

Ştiu, acum o să veniţi aici pe blog şi-o să mă înjuraţi, deşi sunt convins că mulţi nici nu înţeleg de fapt ce spun/scriu. Şi nu pentru că exprimarea nu ar fi simplă şi la obiect, ci pentru că nu sunt atenţi, pentru că extrag din context doar ceea ce vor ei să audă şi să citească, pentru că creierul pe care-l mai au este îmbâcsit de ştiri cu morţi şi răniţi de pe la tembelizorul de 101 cm full HD…

Chiar aşa am ajuns ca şi popor încât nu mai suntem în stare decât să ne smiorcăim şi să stăm pasivi în faţa calculatorului sau la TV, să aşteptăm să ne fie furat chiar şi patul pe care ne punem capul seara mulţumiţi că i-am pus la punct pe unii de pe Facebook?

Dacă se fac dezbateri publice la primărie nu ne ducem, că trebuie să punem castraveţi la murat, iar dacă nu se fac ne enervăm şi zbierăm pe Facebook: de ce nu se fac dezbateri publiceeeee?! Dacă unii încearcă să ne deschidă ochii, să ne organizeze şi să ne mobilizeze pentru diferite acţiuni în offline (adică în viaţa reală – să înţeleagă toată lumea), scoatem din nou scuzele din sac: n-am timp pentru că fac gogoşi, trebuie să duc gunoiul, mă duc să-mi cumpăr mâncare pentru câine, trebuie să mă duc să plătesc telefonul şi cablul că mi-l taie.

Mai dă-l naibii de telefon şi de cablu, că nu cred că alea sunt cele mai importante şi urgente lucruri din viaţa ta! Mai terminaţi, fraţilor, cu scuzele şi cu smiorcăielile. Dacă doar asta mai puteţi şi ştiţi să faceţi atunci spun bravo celor care vă fură, bravo celor care fac doar ce vor ei în oraşele în care locuiţi, bravo! Furaţi tot, că poporul ăsta îşi face somnul de frumuseţe neâncetat, de ani de zile, că nimănui nu-i pasă în realitate.

Degeaba ne dăm civilizaţi pe Facebook, dacă pe stradă ne comportăm ca nişte primitivi, degeaba. Totul este doar socializare, atât. Ca doar sunteţi pe o reţea de socializare, nu-i aşa?

Şi dacă tot nu vă pasă cu adevărat, dacă tot vă e frică să daţi cu pumnul (ăla pe care-l simţiţi la mâna stângă sau dreaptă) în masă şi să vă cereţi drepturile şi socoteala acolo unde trebuie, nu pe Facebook sau Twitter, dacă aşteptaţi mereu şi mereu ca alţii să facă ceva, măcar nu vă mai smiorcăiţi, nu mai veniţi cu bucăţele disparate de realitate pe care să le scoteţi în faţă ca pe nişte trofee descoperite de voi! Terminaţi cu prostiile astea! Duceţi-vă crucea cu demnitate şi cu capul sus, ca nişte oameni care s-au resemnat. Sunteţi captivi în propria voastră gândire şi cu asta basta!

Un răspuns la Staţi şi vă smiorcăiţi toată ziua pe facebook

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.