2 Ian 2017
  |   1 Comentariu

Viața ca-n fotbal sau fotbalul e viață?

Aveam poftă, aseară, târziu, după ora 12, să mă uit la fotbal, după ce am râs pe Las Fierbinți. Fotbal adevărat, cu fotbaliști adevărați, cu performanțe, cu topuri, cu istorie. Și m-am uitat. Pe Youtube, desigur. Am văzut top 100 goluri pe 2016, am văzut Cristiano Ronaldo vs Lionel Messi, am văzut top portari care au salvat goluri care erau ca și înscrise. M-am amuzat, m-am distrat, m-am mirat și mai ales m-am gândit, dat fiind faptul că era 1 ianuarie 2016 și nu prea aveam ce să fac. Aveam, dar am preferat leneveala.

Am auzit comentatori care se bâlbâiau sau strigau ca nebunii. Am văzut bucurie, strategie, fericire. Am observat colaborare și spirit de echipă, am văzut muncă, rezultatul unei munci.

Acum, în seara asta, am simțit nevoia să scriu. Așa că m-am oprit din vizualizat, chiar dacă sunt obosit și mă și pregătesc să plec din nou în Apuseni, așa că scriu asta.

Nu contează de câte ori cădem, ci de câte ori reușim să ne ridicăm.

Nu contează de câte ori suntem indispuși, ci de câte ori putem să fim dispuși să fim indispuși.

Nu contează că nu contează.

Nu contează că ratăm și că eșecurile vin în lanț, ci cum trecem peste ele.

Nu contează că nu contează, ci contează că suntem conștienți că nu orice contează.

Nu contează că unii ne cred uneori mai altfel decât ei, contează că noi putem să vedem dincolo de ei.

Nu contează că unii ne judecă evitând ca ei să se uite într-o oglindă, contează cum ne judecăm noi și cât de tare empatizăm cu ei.

Nu contează că unii nu-ți dau niciodată dreptate și că dreptatea, cred ei, e tot timpul doar la ei, ci cum îți dai singur dreptate.

Nu contează că atunci când nu-ți cere nimeni iertare nu-ți acordă iertare, deși nimeni nu e împuternicit să acorde iertare, ci cum accepți că iertarea vine în primul rând din tine.

Nu contează că cineva te dezamăgești vorbind sau făcând, ci contează dacă ai așteptări deșarte.

Nu contează prezicerile, ci așteptările.

Nu contează unde te trezești, important este să te trezești.

Nu contează ora la care te trezești, important e cu cine și de ce te trezești.

În fine, viata-i un mare fotbal, cu reprize, cu pauze, cu faulturi, cu lovituri de la 11 metri, cu reguli și nereguli. Antrenorii se schimbă mereu, tu încerci să te adaptezi mereu, desigur, dacă ești un jucător. Altfel stai pe bancă, în cel mai fericit caz. Și te uiți. Și comentezi, și judeci, și te crezi un dumnezeu, deși nu ești decât unul care stă pe o bancă, în timp ce stadionul e animat. După ce toți pleacă acasă s-ar putea să rămâi singur.

Dacă ești unul dintre cei care a făcut spectacol nu înseamnă neapărat că ai talent, ci că ai muncit, că s-ar putea să fii avut talent dar nu ai muncit să-l cizelezi.

Viața e fotbal, și fotbalul e viață, nu trebuie să joci fotbal ca să-ți dai seama de asta. Poți însă să te uiți în jur, să fii atent. Să te străduiești, să fii mai atent.

Ai curajul să fugi în lume? Bravo, înseamnă că ești suficient de puternic să înâmpini orice.  Ai curaj să crezi că poți trece peste drumuri care nu țin de chestii clasice? Cum faci asta? Ai o singură cale, să încerci sau să stai.

Dacă te-aș chema acum, la ora când scriu articolul,  la mine pentru a pleca în Munții Retezat, ce-ai spune? Vorbim de ora 2 dimineața.

Gata, pe seară ne vedem în Apuseni, din nou, cu prieteni noi, cu prieteni vechi. Ne vedem acolo.

Un răspuns la Viața ca-n fotbal sau fotbalul e viață?

  • Am avut curaj să plec în lume, chiar dacă lumea mea nu era așa departe, doar 391 km de cale ferată. Am avut curaj să mă cațăr pe scările unui foișor de vânătoare, chiar dacă mi-e teamă de înălțimi. Au fost experiențe frumoase, mai mult chiar, niște începuturi.

    Îţi place sau nu? Thumb up 0 Thumb down 0

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celor 50 de abonați

Artă vizuală

aparate foto

Despre fotografie
Foto Blogger