15 ian. 2020
  |   Nu sunt Comentarii

Vouă nu de Țopeasca vă pasă, ci de faptul că nu sunteți luați în seamă

Am citit. A murit Țopeasca. Tot felul de unii scriau și încă mai aștern căcaturi despre faptul că a murit singură, nebăgată în seamă, nesunată, nefutută, nechemată de 3 săptămâni la nici o sindrofie, această mare jurnalistă care se numea Cristina Țopescu.

Așa, și? M-ați îmbuibat destul. Vreau să spun și eu câteva vorbe. Știu că nu o să vă placă părerea mea, dar asta e. O am și o aștern aici, în spațiul meu privat. Nu-ți place ce spun? Du-te!

Am stat și-am tot observat. Au apărut unii care se dau mari că au cunoscut-o pe Țopeasca. Așa, și? Unii plâng de nici chiloții n-au mai rămas pe ei. Alții regretă. Unii parcă încep să creadă că și-ar fi dorit să moară după ea. Unii îmi aduc aminte că pe vremuri Țopeasca voia să învețe, că a trecut prin momente grele, că cumva a reușit să supraviețuiască. De admirat. Admir. Așa, și?

Eu nu spun că moartea lui Țopeasca trebuia trecută neobservată (înseamnă că după Iliescu nu mai există înainte de hristos ( Î.e.n)?). De ce nu a căutat-o nimeni? De ce nu a sunat-o nimeni? De ce a murit cu mâna sub(t) cap? De ce a durat atât? De ce să mori așa dacă te cheamă Țopeasca? La 59 de ani? Pentru că nu contează. Crezi că John Huston a murit cu surle și trâmbițe? A murit singur și fără să zică cuiva, băh, mor, deci, dă alarma.

Băh, Țopeasca a fost un om care avea organe ca și tine, cu pretenții, cu dorințe, poate cu o nevoie de singurătate mai mare ca a ta. Poate. De unde dracului să știu eu de ce nu a sunat-o nimeni?! Poate că așa a preferat ea. Nici tu nu-ți suni prietenii și rudele prea des, hai, recunoaște. Sau dacă iei legătura cu ei (câteodată) folosești mesăngerul pulii mele, de parcă toți cunoscuții tăi ar trebui să stea cu ochii beliți pe mesănger că poate, poate, suni tu. Tu, ăla, importantul, desigur!

Țopeasca nu a făcut mare lucru pentru mine. A crescut la televiziune și a avut ocazia să fie fiica lui Țopescu. Și Țopescu, în afară de faptul că putea să pronunțe mai multe cuvinte pe secundă, pe minut, ce-a făcut pentru mine? Mi-a dat el de mâncare? M-a făcut el om mare. Mi-a pus portocale și savarine pe masă pe vremea celor doi retardați numiți, uneori, și Elena și Ciobanul Ceaușescu? Băh, da` mă leși?!

N-ați vrea să-i facem și arc de triumf lui Țopeasca? A murit? Serios? Sigur? Asta e. Sunt mulți care mor așa și nu a auzit nimeni de ei. Avea un nume? Ce nume? Țopeasca? Fiica lui Cristian Țopescu? Așa, și?

Eu n-am auzit să faceți atât tam-tam atunci când a murit o vedetă porno din România. De ce? Nu știu. Păi a futut probabil un număr record de bărbați, a adus bani la PIB, într-o formă sau alta, a destresat și pus la treabă bărbați frustrați, nedoriți, înfierbântați, printre care, probabil, se regăsesc și bărbați care nu știau cum să-și elibereze energiile pozitive.

Să revin la Țopeasca. De ce nu avea un bărbat care s-o sune (măcar)? Poate că așa a ales ea. Să fie singură. Întotdeauna mortul e de vină.

Ce mă intrigă pe mine la toată povestea asta cu Țopeasca e frustrarea celor care scriu și vorbesc despre Cristina Țopescu. A fost, da, un jurnalist bun, poate prea bun pentru vremea în care s-a afirmat și-a trăit. Dar atât. Gata. A murit Țopeasca. Punct.

Eu vreau să facem chef mare, mare chef, atunci când o să moară prostia de pe planeta asta. Nici o șansă, așa-i?

Auzi, cică am cunoscut-o cândva pe Țopeasca și am vorbit cu ea. Seeeerios? M-ai dat pe spate. Ți-a crescut atunci niște haur pe la coițe sau pe la sfârcușețe? Vezi, dacă o cunoșteam și eu, personal, avem și eu niște haureț pe la coițe, prin urmare am rămas tot cu ferul ăla la pulă.

Repercursiuni fericite, funeralii desăvârșite, țopești fericiți, descoperiri senzaționale despre vecina lu` Țopeasca și să ne auzim la telefoane înainte să ne găsească alții morți cu mâna frumos așezată sub(t) cap. Să mă sunați. Promit să răspund doar când vreau eu.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 70 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger