Am tot spus, am tot scris, am tot sugerat, propus, făcut, nu mai daţi spagă, nu mai alimentaţi sistemul corupţilor, stârpiţi caracatiţa, altfel degeaba tot schimbăm la ei, rezultatele vor fi aceleaşi. În ograda noastră, în oraşul nostru, pe bucăţica noastră, doar noi putem schimba lucrurile. Nu trebuie să vină primarul să ne ia hârtia din mâna şi s-o arunce la coşul de gunoi, nu trebuie să vină primul ministru să ne arate cum nu se dă şpagă.
Vreau să-mi fac angajarea pe o firmă care mi-a solicitat serviciile şi cu care am fost de acord. Pentru asta m-am dus la un cabinet de medicina muncii şi am solicitat completarea unei fişe medicale din care să reiasă dacă sunt sau nu apt pentru munca ce urmează să o prestez la firma angajatoare. Nu, zice madam doctoriţa, întâi te duci la medicul de familie şi iei o adeverinţă medicală, apoi îţi cumperi un dosar medical, iar mai apoi te prezinţi la mine.
Aha. Deci tanti doctor de la medicina muncii trebuie să-mi ia şi ea nişte bani, nu-i suficient că plătesc 20 de lei pe adeverinţa medicală.
Dar stai să vezi cum e cu adeverinţa medicală, că despre aia de fapt vroiam să povestim aici. Înainte de orice precizez că nu am mai fost la medicul de familie de circa 3 ani. Asta înseamnă că nici doamna doctor şi nici asistentele ei nu pot să mă recunoască după moacă, că nu suntem nici rude şi nici prieteni, avem o relaţie strict profesională, adică pacient-doctor.
Buuun. Mă prezint la doctoriţa de familie. Intru în cabinet şi imediat sunt preluat de o asistentă, una dintre cele două prezente în ziua aceea, adică ieri. Doctoriţa „ascunsă” pe undeva prin cabinetul de consultaţii. De fapt nici nu sunt sigur că era la muncă.
Şi asistenta blondă începe să-mi completeze adeverinţa, pe genunchi, în grabă, că mai aşteptau şi alţi clienţi. Mă rog, pacienţi. Eu privesc mirat. Adică nu mă caută prin evidenţe, să vadă dacă într-adevăr sunt înscris acolo? Nu mă întreabă fie şi de formă dacă sunt bolnav, tâmpit sau dement că mă angajez acum când toată lumea-i şomeră? Nu, nu mă întreabă nimeni nimic.
Adeverinţa
Se adevereşte că EU, cu cnp-ul cutare, născut la data de, cu domiciliul în, având ocupaţia… pauză, deci, tanti asistenta m-a etichetat rapid, fără să mă întrebe şi pe mine ceva, OM FĂRĂ OCUPAŢIE (şi urmează partea cea mai tare), este suferind de: Clinic sănătos, nu apare în evidenţele noastre cu boli cronice. S-a eliberat prezenta pentru a-i servi la… angajare. Apt muncă.
Pe bune? Să mori tu că lucrurile stau fix aşa? Dar de unde ştie asistenta aia că eu chiar sunt înscris la acel medic de familie, că sunt clinic sănătos, că nu sunt înregistrat la acel cabinet cu boli cronice şi că sunt apt de muncă? De unde, că nu m-a întrebat nimeni nimic?
Mă rog, iau adeverinţa, dau 20 de lei, primesc o chitanţă şi plec, fericit, oarecum, că am scăpat repede. Totul a durat circa 5 minute.
Acuma, pe de o parte sunt bucuros că sistemul nu mi-a consumat prea mult timp din viaţă pentru o amărâtă de adeverinţă, pe care am plătit-o prea scump, zic eu, însă, pe de altă parte, sunt indignat de faptul că prea uşor se tratează lucrurile când vine vorba de sănătatea şi condiţia socială a oamenilor. Asistenta aceea nu ştie nici ce urmează să prestez, ca angajat vorbind, nici dacă sunt înscris la acel medic de familie şi nici dacă sunt într-adevăr apt de muncă. Dar ea mi-a dat o adeverinţă.
Dacă sunt bolnav de diabet, de cancer, de sida, şi eu o să fiu un muncitor necalificat care urmează să muncească 10 ore într-un mediu toxic, inuman şi prost plătit? Dacă voi muri la locul de muncă şi se va dovedi că de fapt nu eram potrivit pentru acea muncă datorită bolilor de care sufeream, nu-i aşa că vor fi arestaţi angajatorii, nicidecum asistenta care m-a declarat rapid pentru 20 de lei APT DE MUNCĂ?
De fapt nu sunt bolnav şi chiar sunt apt pentru meseria de operator introducere şi validare date. Repet, am fost bucuros că am scăpat repede, că am primit ceea ce doream, fără să pierd ore sau zile, însă mi-aş fi dorit să fiu luat la întrebări, să fiu chiar consultat, să văd că oamenii din sistem îşi fac treaba la modul profesionist. Dar nu se întâmplă aşa.
Iar noi tolerăm mai departe lipsa de profesionalism, superficialitatea şi putregaiul care corodează încet-încet tot sistemul.
Dar vrem să dăm jos politicienii de la putere, vrem o Românie nouă, vrem bunăstare şi prosperitate. Repet, dacă noi nu ne revoltăm chiar şi împotriva acestor aparente mizilicuri, putoarea sistemului va persista în continuare, oricâte guverne şi parlamente vom schimba.
Treziţi-vă. Implicaţi-vă, cereţi şi insistaţi ca serviciile publice să revină la normalitate. Altfel vor muri şi alţi oameni. Vom muri cu toţii, îmbâcsiţi şi îngropaţi în cabluri şi hârtii.
Ce mai poţi să spui?