Ăsta nu-i merit și nici de lăudat, de la romani încoace

Am ajuns să sărbătorim normalul. Pe bune?! Adicătălea niște polițiști, care, culmea, și tineri, or găsit un hoț?! Pe bune?! Și din Iași? Cică or stat 40 de ore, nu s-or pișat, or vrut să-l prindă pe hoț. Adică, hai, frătiuc, bă, ești prost, vorba fierbinților?

Cum îmi spui, ce îmi iei, ca să știu cum să te iau. Ce pula mea? Tre să aplaud?! Păi nu asta tre să facă un polițist, să găsească? Și noi nu tre să aplaudăm, că-l plătim, cu haine, cu adăpost, cu protecția noastră toată, necondiționată. Și el asta tre să facă, să vegheze, să găsească, să ne uimească cu uimirea lui. Ne minunăm când normalul devine normal. Las-o în pula goală, la ce filme ne uităm? Cu antiglonț or căutat pe net? Bă, ești prost?! Ne MINUNĂM că poliția română își face treaba? Pă bune?! Tre să aplaud de fiecare dată când poliția română își face treaba pentru care e poliție română, ca să știu?! Îmi fac și selfi, dacă trăbă, aplaudând.