Când simt că TREBUIE să respect am cel puțin chiloți pe mine

Nu sun niciodată un PRIETEN fără să am chiloți pe mine. NICIODATĂ n-am făcut asta. Dar niciodată. Nu mi-am sunat PRIETENI niciodată în timp ce mă căcam. N-am răspuns la telefon NICIODATĂ unui prieten DACĂ MĂ CĂCAM. Niciodată. Dacă a fost număr necunoscut, am ignorat. Nu pentru că sunt pudic sau pentru că sunt născut în vremea comuniștilor.

Așa m-o născut și educat mama. Am rămas cu sechele, unele proaste, altele, cumva.

Așa că stați liniștiți, toți care îmi mai sunteți prieteni, dacă vă răspund la telefon, al meu, proprietate privată (cu care pot să fac fix ce vreau eu), nu mă cac. Deci, de câte ori ați vorbit cu mine în viața asta, la telefon, la orice oră, nu mă căcam. Nici n-am stat cu chiloții la genunchi, spunând alo!

Să faci chestii ca cele de mai sus m-i se pare așezonare cu multă lipsă de respect, ca la un paște amestecat cu catolici și ortodocși. De ce? Că ca și cum l-ai lua pe Isus și l-ai rupe în două, ca să fie bine. Ca să nu fie rău.

Nu știu să-ți spun EXACT ce înseamnă să ai RESPECT. Dar io știu că așa am fost educat, cu respect. Te-o futut în gură, ți-o făcut, ți-o dres, dacă îl desconsideri pe cel cu care urmează să vorbești, să interacționezi, respectă-l, nu te prezinți fără chiloți, cel puțin. Ia-ți un prosop, ceva, goliciunea îmi pare lipsă de respect.

Chiloții nu se văd, dar se subînțeleg. Din principiu. Io, am impresia că dacă i-aș răspunde la telefon unei femei pe care vreau s-o cuceresc, cu pula bălăngănind, m-aș simți, nu cu pula afară, ci mai gol decât aș putea fi în momentul acela, fără suflet, un fel de organ care brusc are picioare și organe care îl așteaptă.

Dar, din respect, uneori, buimac, dacă dorm, resping un apel de telefon și, mai apoi, după ce mă închilotez, eventual, sun eu, din respect, dacă merită să sun.

Restul, ține doar de cum crezi, de atitudine, de cine și cum, de cât respect ai pentru cine te sună. Și de felul cum să răspunzi. Dacă suni a treia zi după scripturi, înseamnă că ori ești popă, politician, încrezut sau popă – desigur. Cum ar fi să fi un animal care cere mâncare, înlănțuit de trei ani, și tu îi spui că n-ai avut semnal la telefon.

Da, o să te regăsești în felul în care răspunzi sau nu la un telefon. Mobil, desigur. Scump, cât mai scump, desigur. Ca să ne râdem, cu rate la telefon, desigur. Că să ne plângem la cafea, că avem rate. La telefon și la cele trei televizoare imense și la mașinile din parcare pe care le conduce NIMENI din când în când.