Îndrăgostită de un Masai sau „Die Weisse Massai”. Despre filmul ăsta vreau să vorbesc. Nu despre cartea care stă la baza ecranizării, deși, până la urmă, cartea a dat naștere acelui film, pentru mine, absolut genial. Îmi voi spune părerea din poziția de cinefil, de spectator căruia i-a plăcut filmul Îndrăgostită de un Masai. Nu am pretenții de critic de artă cinefilă. Doar spun. Deci nu sării la gâtul meu ca un războinic masai. Și cred, totuși, că sunt o voce autorizată să-mi spun părerea despre un film, atâta timp cât am văzut până în acest moment câteva sute de filme.
Corinne Hofmann, autoarea cărții autobiografice care stă la baza producției cinematografice cu pricina, adică Carola, personajul principal din film, interpretat de actrița Ninna Hoss, ajunge cumva, cândva, în Africa. Odată ajunsă acolo, pentru prima dată, privirea i se intersectează cu cea a unui războinic masai, un militar dintr-un trib care trăia în tufișuri, după reguli, totuși, bine stabilite. Cu înțelepți, săraci, bogați și supuși.
Carola, o elvețiancă cu o afacere prosperă în țara ei, aflată în vacanță cu prietenul care, culmea, are nume de român, moldovean chiar, Ștefan, consideră că și-a găsit sufletul pereche și decide să renunțe la tot.
Și de aici începe epopeea. Fata renunță să se întoarcă în țara ei alături de Ștefan chiar înainte să se îmbarce în avion. Șoc și groază pe prietenul ei. Rămâne în Kenya și decide să-l găsească cu orice preț pe războinicul-masai.
Carola își dă seama că trebuie să ajungă în Samburu, adică în capitala tribului din care făcea parte viitorul ei războinic. Masaii sunt oameni primitivi, cu o cultură total diferită de ce-a a europenilor, trăiesc în colibe de pământ și paie, pentru ei nu există trecut sau viitor, ci doar prezent, vânează, beau sânge cald de capră, nu ating femeile care sunt pe cale să nască. Războinicii din acel trib respectă cu strictețe anumite coduri și reguli, pretind un respect aparte, nu se abat de la sfaturile considerate sacre emise de bătrânii tribului.
Carola renunță la confortul ei aproape maxim și pleacă să-și caute iubirea vieții în tufișuri și în sălbăticia unui trib care șochează civilizația Europei prin obiceiuri și trăiri. Eu personal sunt de acord cu ea. Acest personaj, în cazul de față o femeie, ne arată că atunci când simți că iubești, singurele granițe pe care le mai ai sunt cele pe care doar tu ți le mai trasezi. Restul nu mai contează.
Deși ea, Carola, s-a dus în casa sălbaticului ei războinic, încearcă să schimbe, să civilizeze, să încalce reguli, să nu respecte cultura tribului Samburu, practic, începe, cumva, să vâslească contra curentului. Motiv pentru care apar șocurile, relația cu sălbaticul se dezechilibrează, apar întrebările fără răspuns. Carola intră în zona de derută și nimicește, implicit, și armonia perfectă în care trăia cu natura tribul războinicului ei.
Elvețianca încearcă să civilizeze tot mai mult. Nu reușește. Ea nu are răbdare, termenul de treptat nu prea-i spune nimic. Războinicul masai pare uneori absurd și de condamnat. La prima vedere ai tendința să-l condamni, să-l judeci. Și eu am avut reacția asta. Dar mai apoi, judecând cumva la rece, i-am dat dreptate. Un trib sălbatic din Africa nu are filiale sau sucursale de bănci elvețiene. Banii, în tufișuri, sunt utili, în cel mai bun caz, doar pentru a aprinde un foc pe care mai apoi vrei să rumenești o capră.
Spre final, Carola își pierde răbdarea și pleacă mișelește din patul și din viața sălbaticului soț. Nu am fost absolut deloc de acord cu ea. Nu rațiunea soțului ei a împins-o să renunțe la confortul și privilegiile oferite de țara ei. Ea s-a dus în țara unui sălbatic, nu sălbaticul s-a dus în țara ei. Prin urmare eu cred că atunci când decizi să mergi într-o altă țară tu trebuie să te aliniezi la standardele și obiceiurile acelei țări. Cel puțin pentru început. Iar dacă decizi că vrei să trăiești pe veci acolo și că ești dispus să aduci îmbunătățiri sistemului, adică să civilizezi, trebuie să ai cel puțin răbdare, dacă nu chiar și nervi de oțel și supunere.
Carola s-a alăturat unui popor sălbatic de bunăvoie și a plecat din el la modul parșiv, adică mișelește. A fost afectată de faptul că sălbaticul ei o trata uneori ca în sălbăticie, dar cu un minim de respect, dar nu a ezitat să plece subtil, fără să-i pese de ce lasă în urma ei. Iar cu asta nu am fost absolut deloc de acord.
Da, sunt de acord, atunci când simți că iubești pleci și te duci să dormi cu persoana iubită chiar și într-un cort, fără să mai conteze că nu mai ai duș, apă caldă, acoperiș de țiglă deasupra capului sau perne din mătase umplute cu puf de pinguin. Dacă nu ești dispus să faci asta înseamnă că ceea ce simți nu e iubire ci cu totul altceva. Atunci când începi să iubești cu adevărat te transpui involuntar într-o altă dimensiune. Condiția fizică nu mai contează, capeți puteri supraomenești, viața pe pământ pare la fel oriunde te vei duce, pentru că totul vine dintr-un ceva care te face să simți o putere de care nu erai conștient. Când totul e de fapt doar un simplu moft și acțiunile sunt doar de suprafață, tardive încă din fașă, atemporale și fără logică.
Scena care m-a impresionat cel mai mult și care te și face să spui ”Seriosss?”, este cea în care Lemalian, războinicul-masai, o ia pe elvețiancă pe la spate, fără absolut nici un drept de apel, fără nici un fel de delicatețe sau tandrețe. Acolo se vede doar dorința carnală din partea sălbaticului și un șoc maxim din partea femeii care vine din lumea civilizației, din lumea care măsoară timpul acestei planete, adică Elveția.
Una peste alta, filmul Îndrăgostită de un Masai, repet, îmi pare genial. Jocul actorilor lasă foarte mult de dorit, dar producția, în ansamblu, îți oferă educație, trăire, te supune, dacă nu chiar te obligă, dacă ești atent, la o gândire profundă. La început îți pare puțin pueril, dar dacă ai răbdare și decizi să te adâncești în viața și trăirile personajelor, descoperi că tocmai ai fost aruncat în vâltoarea unei vieți ciudate care există, care-i reală și care s-ar putea să-ți apară și ție în cale într-o zi.
Exact. Ai fi dispus/dispusă să-ți vinzi afacerea, să-ți părăsești iubitul/iubita, să uiți de civilizație, să-ți ignori părinții și să pleci să trăiești într-o sălbăticie cruntă, dar organizată, cu reguli stricte și cu obiceiuri animalice și prea dure pentru mintea ta? Poate viața la țară îți pare dură, dar ți-ai imaginat vreodată cum e să trăiești într-un trib sălbatic în care nu ai voie să-ți săruți soțul/soția, în care nu ai voie să pui mâna, dacă ești soldat, pe o femeie care stă trântită la pământ și se chinuie să nască?
Cam despre asta vorbim aici. Filmul a apărut la sfârșitul anului 2005 și a avut un buget de circa 7 milioane de euro, trailerul îl găsești aici, Die Weisse Massai. Pe siteul IMDB are nota 6,5 din 10, ceea ce înseamnă mai mult decât bine. Iar dacă vrei să afli mai multe despre modul real de viață al unui membru din tribul masai apasă aici. O să observi că există școală și evanghelizare. Oricum, vizionează filmul, merită. Dacă poți și ai răbdare citește mai întâi cartea. Baftă și miracole!
Titlul filmului spune tot. A fost doar îndrăgostită. Dacă între timp nu apare iubirea, îndrăgosteala trece și revii la ceea ce ești și ceea ce știi cel mai bine. Iubirea este altceva.
Serios?