Îl aud acum vreo două ore pe Băsescu că spune: nu am fost niciodată umil, decât în faţa lu’ mama şi-a lu’ tata. Aşa este, cel puţin din câte ştiu eu Băsescu nu s-a afişat niciodată ca un om umil. A fost mereu mândru de el şi de activitatea lui de politician, ministru, primar şi preşedinte al acestei ţări. Din cauza asta nu l-am admirat şi nici nu l-am iubit vreodată pe acest fost preşedinte.
Este posibil să iubeşti un preşedinte de ţară? Da, este posibil. Vezi cazurile George Washington, Roosevelt, Abraham Lincoln sau John F. Kennedy. Numai că acei oameni au fost umili, încercând prin asta să descopere mai mult lumea, să devină mai înţelepţi, au plecat capul în faţa celor mărunţi din jurul lor care se dovedeau mai deştepţi decât ei.
În zilele noastre oamenii percep atitudinea de umilinţă ca fiind una de slăbiciune, de timiditate, de serviabilitate, de bunăvoinţă exagerată, iar mândria este considerată un semn de forţă superioară faţă de ceilalţi, un indiciu regăsit doar la lideri. Nu, liderii mari ai lumii nu sunt plini de ei, sunt nişte oameni umili, cu mintea deschisă oricând, uneori foarte timizi şi mai ales deschişi spre empatie.
Când eşti doar mândru, uitând să te mai şi umileşti, înseamnă că ai devenit un om încrezător la maxim în calităţile şi capacităţile tale, indiferent care ar fi acelea. Nu mai eşti dispus să auzi păreri şi critici la adresa ta, vei crede că tot ce faci tu este perfect, în timp ce acţiunile celor din jurul tău sunt prea simple, prea puerile şi nedemne de prezenţa ta.
Când eşti umil nu însemnă că eşti slab, însă cu siguranţă te poate face să simţi că lumea îţi poate sta oricând la picioare, datorită deschiderii tale spre orice, mai ales spre părerea celor din preajma ta. Umilinţa te poate ajuta să te apleci în faţa unei cauze nobile, mândria te împiedică de cele mai multe ori să faci acest lucru.
Trebuie să fii şi umil, dom’le Băsescu, altfel ajungi să te urască lumea, să nu te mai poţi bucura de lucrurile simple ale vieţii pentru că te arată lumea cu degetul. Dar trebuie să fii şi mândru de tine, altfel devii într-adevăr doar un sclav. Un echilibru perfect între cele două atitudini îţi poate garanta o viaţă plină de bucurii şi satisfacţii, dezechilibrul poate fi nociv atât pentru tine cât şi pentru cei din aria ta de influenţă.
Aşa că mai afişaţi şi puţină umilinţă, dom’le Băsescu, că nu sunteţi nici Isus şi nici Mafalda. Apropo’, ştiţi cum arată web site-ul oficial al unui fost preşedinte al României? Exact aşa.
Ce mai poţi să spui?