5 ian. 2020
  |   Nu sunt Comentarii

Ai văzut vreodată un animal izbit de pereți? De un om? Ce-ai simțit?

Încearcă să-ți imaginezi realitatea asta. Ți-ai găsit un loc. E noapte. Ninge. Sau, poate, plouă. Sau poate-i și frig. Tu, totuși, te simți bine. Ai simțuri care spun că totul o să fie bine. Îți cauți îngeri. Îți imaginezi un pat.

Știu, nu înțelegi ce vreau să spun. Ești prea prins în custodia brazilor de crăciun.

Să revenim. Ți-ai găsit un pat. Liniștit. Se aude doar ticăitul vremii și-al unui ceas uitat de vreme. Te întorci, dormind, pe burtă. Nimic nu contează. Somnul liniștit odihnește, alină, aduce energii pozitive, încarcă. Te trezești și observi, simți, că totul arde în jurul tău. Nu-ți mai este foame sau sete. Începi să alergi și constați că degeaba o faci.

Ai văzut vreodată un animal izbit de pereți? De un om, de o brută, care lovește în mod gratuit? Îți propun să ieși în stradă,  o să găsești mașini pe care nu o să le înțelegi niciodată. Ignori, cu desăvârșire, pe cei care te iubesc, câteodată?

Ard animale pe planetă și tu îmi spui că ar trebui să stau calm? Cât de calm ar trebui să mai stau? Nu vreau să vorbesc de Australia, pentru că o să începi să-mi spui că animalele alea sunt vinovate pentru că s-au născut acolo. Și că e normal, că planeta se încinge și că asta e. Și că de ce să nu avem și spectacolul ăsta?! Și că unii trebuiau să facă și să dreagă. Și că nu-i nici o tragedie dacă mor 500 de milioane de animale, atâta timp cât tu și restul din casă aveți sarmale și pită proaspătă.

În al doilea rând. Ți-o spun în față. Ești un ignorant. Desăvârșit. Omule, indiferent de etnia pe care o ai, recunoaște că ți-ai bătut joc de planeta asta. Te-ai individualizat și ai început să crezi că există doar o singură muzică în univers, cea din creierul tău. Ești mort, chiar dinainte să te naști. Ieși din mintea ta și recucerește-te.

Am o fostă iubită care încă îmi spune că ar trebui să fiu mai calm. Nu pot. Moare planeta din cauza voastră. Din cauza ta. Ignorantule. Tu nu-ți cunoști istoria și îmi ceri să fiu calm? Să fiu calm în timp ce-mi omori copiii, viața și ziua de mâine? De ce să fiu calm? Și dacă nu sunt calm o să-mi dai calmante?

O să murim. Faceți-vă muzee! Toți. Știu, unii o să mă tot sunați. Nu sunt depresiv. Sunteți pe portativul greșit. Unii v-ați dat prieteni, cu mine, cumva, cândva. Cu mine-i greu să te faci prieten! Vine sfântul ion? Bagă-ți toți sfinții fix în cur. 2020, ai ajuns să trăiești și asta. Dar cum? Ard animale acolo. Vreau să plec acolo, da, în Australia. Vreau să îmbrățișez animale, chiar și sălbatice. Nu de oameni vorbesc. Și chiar o să plec. Promit. Cumva. Chiar și singur. Aștept (nu mult) să văd că în sfârșit vă pasă.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 62 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger