Atârnat într-un salcâm, castan, mierlă, mno, diverse, 2020, apocalipsa de după 2019

Băh, am constatat că anul trecut atâta am bătut pe taste până le-am ondulat. În plus, în timp ce ondulam tastele, mai ales alea cu diacritice, mi-au crescut bananele în măr și merele în bananier. Mâine verific cireșul, sigur am niște pește pe crengile din vârf. A, și la smochin trebuie să ajung, vorbeau ăștia la știri că în 2020 cresc brunete în proțap.
Ce naiba faceți? Voi nu auziți ce spun aici? Ei, să nu-mi spuneți că e joi, 2 januarie? Sunteți tot la capitolul selferește-mă toamnă de rele? (Întrebare grea: e cineva rătăcit pe la mormântul lui Arsenie?). Stați, cred că am înghițit tasta cu ââââ… Puii mei. N-am înghițit-o. Nu mai era la locul ei, Cezar făcea mișto de ea.
Și încă ceva. Aseară m-am culcat azi dimineață. Stați. Ăăă. Da, azi dimineață era seară. Bă, cine pălăria mea tot îmi sucește rândurile?! Nu, nu-i bine. Azi dimineață era ceață. Aproape ceață. Și Cezar era cu mine. Da, da, îmi aduc aminte. Și parcă toți erați morți. Nuuuu, nu, nu, era una la câțiva metri de noi. Deșălată rău. Ș-am găsât și un brad la gunoi. Cu tot cu suport.
Am încercat să fac legături, bă, dar ale dracului de șireturi nu se împreunau nicicum. Le-am legat, până la urmă. Ăla o dat 100 de lei pe bradul ăla pe care l-am găsit la gunoi ca să facă mișto de el, l-o aruncat cu tot cu suport, adică nu l-o mai suportat?
Ce dracului spuneam? Aha, la mulți ani, dragilor, selfărilor care sunteți ghiftuiți și preafericiți că nu mai am eu țigări. Băh, nu mai am ouă umplute!!!! Da, mă, dar aseară m-am îndrăgostit definitiv. Da. De mierla mea, de la geam, de la bloc. Era beată, cânta ca toate ciorile. Și atunci m-am îndrăgostit. Era și sângerândă. Ați înțeles pe dracu. Avea rochie roșie, bă. Și era la Cluj. La teveu. Băh, nu vă duce capul deloc în 202 sau ie greu? Capul, bă!
Aaa, mi-am adus aminte și de tine. Prietene, vezi că postarea asta e copiată, da?! Nu știu unde am găsâto, dar era prea mișto, așa că am făcut copii și paste, sos n-am mai făcut, că ai tu în cap, păstosul lu` tata.
Mă duc să fac rost de-o nevastă de împrumut. Băăăăi, am uitat ușa deschisă la vecina din blocul de visavis. Vise, nene. Cred că-i seră, seară, iară! Trecut-au anii… Băh, Urieș, iar o dai în poezii. Cred că de la îndrăgosteală mi se trageee, au, elasticul de la chiloți. Băăă, ai cui sunt chiloții ăștia?! Nu, nu, mi-s prea mari, în pâmba mea, ca să mă exprim și eu odată corect! Bine, măh, hai, pa, ați luat-o razna! Mă duc să culeg șosetele din frigider și sarmalele din prun. Și în drum spre porc mă bag și la frizerie să tund jumerele. Apoi o să spăl ceapa și o să arunc toate vasele, din sânge, și sângele o să-l beau, ca să pot să am loc să fumez o țigară.
Apoi o să beau fotografiile din pod, cu tot cu caltaboș, și când ceața o să coboare peste voi, o să dau cu mâna în perete și-o să mă trezesc. Hai, pa, iar. Iar? N-vă mai satură `mnezău!
Vă iubesc. Și vă la… mulți ani! Semnează Cezar, Cezar, Cezar și uneori și eu. M(ă)ricele, vezi că-i copiată asta de moare lumea, cu Cezar cu tot. Băh, Bobiță, dar parcă voiam să vă vorbesc de tastele mele ondulate?! Mai știe dracu` ce se întâmplă în 2020!