9 iun. 2015
  |   8 Comentarii

Am revenit la bordul blogului

În data de 18 ianuarie 2014 am scris ultimul articol pe acest blog. În data de 22.01.2014 m-am făcut nevăzut în mediul online. Nu am mai postat nimic niciunde. Pe Facebook, prietenii şi colegii mă căutau, mai ales că promisesem că vom începe un mare concurs de fotografie, chiar aici pe blogul meu. A doua zi după dispariţia mea a fost ziua mea de naştere, mai exact în 23.01.2014, pe Facebook am primit aproximativ 150 de urări de La mulţi ani. Am adresat mulţumiri tuturor, în gând. Toată lumea se întreba: unde a dispărut Traian Urieş?

Unii, mai întreprinzători şi mai inventivi din fire, mai ales în momentele de panică din viaţa publică, au purces la scris articole pe propriile bloguri, unde spuneau că eu am dispărut şi că… restul nu mai contează acum. În mediul offline, bietul meu aifon 4 înnebunise de-a binelea, vibra şi zbiera de ziceai că-i o maşină de tuns iarba nu un telefon. Am fost căutat pănă când toată lumea s-a liniştit, obişnuindu-se cu ideea că Traian Urieş chiar a dispărut. A murit, a fugit în lume, s-a spânzurat, s-a supărat pe oameni sau pe viaţă, a decis să stea în umbră, nimeni nu ştia care din variantele astea sunt cele adevărate, singurul lucru cert acceptat a fost că am dispărut.

Ce s-a întâmplat?

Am stat pur şi simplu în umbră, departe de Facebook, de mediul online, de oameni, citind, meditând şi observând cum oamenii din jurul meu mor de vii încetul cu încetul, răpuşi de boala Ego-ului. Dar mai ales am citit şi-am scris cu pixul sau cu creionul, pe foaie de caiet. Am stat departe de tehnologie, de obiectele moderne şi inutile cu care ne înconjurăm şi ne îngropăm tot mai tare pe zi ce trece. Am invăţat fotografie de la maeştrii, am citit cărţile pe care nu reuşeam niciodată să le citesc, am meditat la viaţa şi la felul meu de a fi, am privit soarele cum răsare dimineaţa şi luna cum stă plină pe cer noaptea, în tăcere, ca un ochi care priveşte mirat la nebunia oamenilor. Mi-am pus sute de întrebari şi am încercat să am câteva conversaţii cu acel Dumnezeu al oamenilor-latrină de pe această slăbită şi dezgustată planetă, am privit la mine şi în mine.

Nu, nu am luat-o razna, sunt mai întreg la minte decât eram până la momentul dispariţiei mele. Nu m-au furat nici extratereştrii şi nici nu mi-am propus să fabulez în acest articol de pseudorevenire. Acum ştiu exact ce vreau de la mine, de la viaţă, nu mai sunt un mare apărător de iluzii, nu mai caut să am dreptate, nu mai privesc adevărul ca pe ceva absolut şi încerc să păstrez mereu acea pace care covârşeşte mintea, uimitoare pentru alţii. Înainte îmi doream să am ultima apariţie în materie de orice fel de tehnologie, credeam că nu voi putea să fac artă în fotografie dacă nu voi avea ultima generaţie de aparat foto, de fapt, îmi doream exact ce nu aveam şi exact ce-mi sugerau că ar trebui să am toate formele media. Acum nu mă mai afectează toate aceste forme de ego-uri colective.

Vreau şi cred că reuşesc să mă păstrez liber. Nu mai vreau să mă identific cu lucrurile, ci doar cu viaţa, cu tot ce înseamnă suflet, încerc să mă bucur fără să fiu dominat de marele ego ce tronează deasupra lumii. Asta s-a întâmplat de fapt cu Traian Urieş. Nu m-am călugărit, n-am murit şi nici nu am înnebunit.

Momentul revenirii

Pripăşirea mea prin lumea care nu are nici o legătură cu realitatea pe care o ştiu oamenii în general a durat mai bine de un an, adică un an, patru luni şi vreo două săptămâni. Unii m-au uitat, alţii s-au uitat miraţi la mine parcă spunând: cu tine ce-i pe-aici? Dar am şi foarte vechi prieteni, necunoscuţi de mulţi alţii aşa zişi prieteni, care mi-au fost alături şi care nu s-au supărat pe mine că am încercat să trec pe o treaptă superioară a existenţei spirituale.

Să vedem ce spun cifrele despre UriesBlog

La capitolul ăsta lucrurile sunt ceva mai simple. Astăzi se împlinesc exact doi ani şi patru luni de când trebăluiesc pe uriesblog.ro. În perioada în care nu am scris nimic nu au scăzut decât numărul vizitatorilor, dar nu cu mult.

  • Ianuarie 2014: 868 de vizite, din care 3.168 vizitatori unici;
  • Decembrie 2014: 3.900 de vizite, din care 2.096 vizitatori unici;
  • Ianuarie – decembrie 2014: 52.605 de vizite, din care 25.523 vizitatori unici;
  • Ianuarie 2015: 3.442 de vizite, din care 2.339 au fost vizitatori unici;
  • Iunie 2015 până în data publicării acestui articol: 641 vizitatori, din care 298 unici.

Dacă cifrele astea sunt importante vă las pe voi să hotărâţi. Eu doar le-am expus. La final vin şi spun că voi scrie din nou, mai des poate, mai bine, mai interesant, habar n-am. Rămâne de văzut. În rest, să ne citim sau să ne auzim cu bine.

8 Răspunsuri la Am revenit la bordul blogului

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.