14 ian. 2014
  |   27 Comentarii

Claudia Pătraşcu – Bloggerul de succes este comunicatorul online prin excelenţă

Când am vorbit prima dată cu Claudia Pătraşcu la telefon, recunosc, am avut emoţii. Îmi imaginam că voi auzi la celălalt capăt o voce echilibrată perfect, fermă, care îţi sugrumă mesajul obligându-te să fii scurt şi la obiect. După câteva secunde mi-am dat seama că îmi formasem o părere greşită, auzeam la telefon o persoană care ştie să asculte şi chiar să încurajeze iniţiativa. Oare de unde această presupunere, m-am întrebat? Nu am găsit un răspuns, dar nici nu-l mai caut.

Mai târziu, am cunoscut-o personal pe Claudia şi din nou mi-am dat seama că de fapt nu este vorba de cineva scorţos, îngâmfat şi cu aere de vedetă, dimpotrivă, am relaţionat cu o femeie calmă, cu extrem de multă răbdare, cu o voce caldă, cu un zâmbet care te face să surâzi chiar dacă ai primit telefon că ti-a fost inundată casa. Nu în ultimul rând, am constatat că mă aflu în preajma unei femei profesioniste, care ştie exact ce vrea să facă, dar emotivă şi cu un simţ al umorului bine strunit, stăpână, totuşi, pe situaţie, ambiţioasă.

patrascu-claudiaPână să public acest interviu am stat de multe ori de vorbă cu ea. M-a făcut să râd în hohote, eu căutam ceva serios de care să mă agăţ, Claudia mi-a dejucat planurile. De fapt, mi-am dat seama că ea deja îmi arăta ceva foarte serios: este o femeie care îşi respectă munca, ştie să relaţioneze cu oricine, are umor.

–        Dă-mi ceva cu care să încep…
–        Vrei să mă pozez cu dicţionarele, să mi se vadă pasiunea, am o colecţie…

Claudia Pătraşcu îşi are numele legat şi de competiţia SuperBlog şi cred că, deşi nu o recunoaşte, are ceva de spus despre fenomenul blogosferă, mai ales că sunt convins că a citit mult mai multe bloguri decât orice blogger sau cititor pasionat de bloguri. Iată ce scria chiar ea într-un articol: „În cei 5 ani de organizat competiţia SuperBlog am avut bucuria să descopăr multe bloguri valoroase, în spatele cărora sunt oameni puternici, cu valori şi motivaţii ce mi-au fost şi îmi sunt exemplu. Vârsta, experienţa ori traficul nu contează câtuşi de puţin în această ecuaţie. Important este să transmiţi în cuvinte universul tău interior, să-i inviţi pe cititori să ţi se alăture, să vă împărtăşiţi reciproc gânduri şi trăiri, ba chiar să creaţi împreună povesti.”

Am încercat să scot de la Claudia mai mult latura personală, atent să nu cad în latura privată, partea profesională o poţi găsi căutând chiar pe goagăl, unde o să vezi că în listare apare destul de des, nu Pătraşcu vedeta ieftină pomenită de can-can, ci chiar Claudia cu care am stat eu de vorbă. Dar hai să stăm de vorbă cu ea.

Traian Uries: Presupun că şi tu te enervezi câteodată. Cum faci când eşti nervoasă?
Claudia Pătraşcu: Mă enervez rar, dar bine şi îmi trece repede. Nu fac foarte urât, doar îmi creşte pulsul, ridic tonul şi devin vehementă, niciodată agresivă. Altminteri, sunt mai mereu calmă, am multă răbdare. Dacă intervievatei îi sunt permise comentariile, sunt curioasă de ce ai început interviul cu această întrebare. Formularea mi-a trezit un zâmbet: acel “şi tu” ar putea da impresia că aş fi vreun Dalai Lama imperturbabil.

TU: Cum te ştie lumea: Claudia, fata care adună bloggerii grămadă, omul de la pupitrul SuperBlog sau cum?
CP: Ştiu şi eu?! Poate ar trebui să întrebăm “lumea”.

TU: Chiar aşa, rog cititorii să ne ajute la întrebarea de mai sus. Ce pregătire profesională ai strâns până acum pe CV-ul tău?
CP: Am fost, pe rând, secretară, traducător, copywriter, jurnalist, project manager, iar acum “meşteresc” proiectele de comunicare ale agenţiei SwissPlan.biz şi pe ale clienţilor săi, inclusiv competiţia SuperBlog. Din toate am avut multe de învăţat, dar, din tot ce am încercat, ce fac acum îmi place cel mai mult. Obişnuiam să-mi schimb jobul la interval de 2 ani, când simţeam că sunt în pericol să mă plafonez. De 7 ani nu mai am acest sentiment, e mereu de făcut ceva nou şi suficient de provocator.

TU: Cum se vede blogosfera din culisele competiţiei SuperBlog?
CP: Dacă mă întrebi despre blogosfera din România, pe care o urmăresc mai îndeaproape, aş zice că este foarte eterogenă. În multe privinte, ar fi, poate, oportună o anumită rigoare, mai multă deschidere şi empatie, chiar şi o evoluţie planificată, studiată, mai ales în ceea ce priveşte nivelul exprimării (privind deopotrivă forma şi fondul). Spre deosebire de alte ţări, precum Grecia, de exemplu, unde mediul online, în general, are un impact mult mai redus, la noi blogosfera este destul de populară, ceea ce-i conferă o reputaţie, dar şi o responsabilitate.

TU: Cum s-a născut ideea acestui concurs şi de ce?
CP: Citesc bloguri de când lucrez zi de zi pentru online, adică din 2002. Mai întâi, le-am descoperit pe cele în engleză, apoi şi pe cele în română. Pe atunci, erau foarte puţine, desigur, blogosfera era la începuturi. În 2008, când a început istoria SuperBlog, deja unii bloggeri ziceau/scriau că ar vrea să participe la campanii, să intre în legătură cu mediul de business, să obţină şi venituri din blog – cum s-ar zice, aspirau la profesionalizarea activităţii lor de blogging. Şi, cum ştiam că marketerii caută mereu ceva nou, creativ, ne-am gândit, împreună cu partenerii de atunci, pcnews.ro, că o competiţie de creativitate inspirată de cerinţele de marketing ale pieţei le-ar putea fi de folos şi unora şi altora, bloggerii şi-ar demonstra potenţialul de comunicatori online în contextele cerute de marketeri, iar aceştia ar găsi mereu noi posibili colaboratori pentru campaniile lor. Sigur că sunt multe aspecte de luat în seamă, dar participarea la un astfel de concurs poate fi o rampă de lansare (nu şi singura posibilă, bineînţeles), fiindcă bloggerii participanţi sunt citiţi direct de reprezentanţii de PR şi marketing ai companiilor-sponsori, aşadar au şi şansa de a-i convinge şi impresiona chiar pe cei care planifică şi decid campanii de promovare online derulate cu şi prin intermediul bloggerilor. Fiecare articol redactat pentru SuperBlog poate fi considerat o participare la un interviu virtual pe tema dată.

TU: Am tras concluzia că esti implicată până peste cap în fenomenul blogosferă. Ce ai dom’le cu bloggerii?
CP: Pai capul meu nu se află la aşa mare înălţime, aşa că, obiectiv, ar mai fi loc de implicare. N-am nimic cu bloggerii, sper că nici ei cu mine. (zâmbeşte)

TU: Cum vezi tu bloggerul de succes? Ce profil are el?
CP: Pentru mine, bloggerul de succes este comunicatorul online prin excelenţă, cel care reuşeşte să creeze o relaţie cu cititorii lui (şi nu numai) datorită abilităţii de a exprima în cuvinte ceea ce n-avem toţi puterea, talentul, priceperea, răbdarea şi/sau motivaţia de a reda. Profil: ambiţios, autodidact, disciplinat, inspirat, motivat, prietenos, deschis la nou, inventiv.

claudia-patrascu-interviuTU: Citeşti bloguri? (evident că am zâmbit)
CP: Întrebarea asta era retorică? (şi evident că a zâmbit şi ea, chiar îi mulţumesc că mi-a dat totuşi un răspuns)

TU: Ai un blogger preferat, care te inspiră, motivează, te “forţează” să te întorci să-l citeşti mereu şi mereu?
CP: Am chiar mai mulţi, nu doar unul. Fiecare are alt ingredient secret care mă seduce, ceea ce s-ar putea numi şarm sau stil personal. Nu citesc însă mereu aceleaşi bloguri, îmi place şi să descopăr altele, noi.

TU: Când blogurile vor deveni demodate ce crezi că va urma?
CP: Sunt şi eu curioasă. Mi-ar plăcea să urmeze ceva care să-i apropie pe oameni mai mult şi offline, nu doar online. De multe ori mi se pare că am uitat să comunicăm, să ascultăm, să ajungem cu adevărat la ceilalţi. Sau poate că, preocupaţi de ale noastre, începem să ne simţim centrul Universului şi să nu ne mai intereseze de alţii şi de altele. Nu că acum ar fi blogurile de vină pentru asta, dimpotrivă, au meritul lor în socializarea online.

TU: Ce fenomen social crezi că-i face concurenţă acerbă blogosferei?
CP: Nu face concurenţă acerbă în special blogosferei, ci tuturor tipurilor de conţinut: mă refer la can-can-ul devenit, din păcate, omniprezent. Aproape nu mai poţi distinge conţinutul mediatic serios de informaţiile parazite tratate la rang de importanţă naţională. Vreau să cred – cel puţin, sper – că blogosfera are alt target, dar expansiunea la care a ajuns acest fenomen can-can-istic în toate mediile mi se pare alarmantă. Iar consecinţele deja se văd şi se vor vedea încă mult timp, cred eu.

TU: Sunt grele întrebările mele? (zâmbesc)
CP: Deloc. Te străduieşti? (şi ea zâmbeşte)

TU: Am auzit că ai fost la Straja, Hotel Alpin. Cum sunt oamenii din zona aceea şi ce întâmplare anume ţi-a rămas întipărită în minte?
CP: Aşa se zice, că am fost. Am găsit la Straja oameni calzi, ospitalieri, săritori. Întâmplarea care mi-a rămas în minte: voiam să-l cântărim pe Daniel Botea, câştigătorul premiului constând în greutatea sa în brânză, oferit de Delaco. Uitasem să aducem însă un cântar, iar gazdele de la Vila Alpin nu aveau acolo nici unul. Cine ne-a fost alături la gala SuperBlog 2013, la Straja, ştie că toate stihiile iernii păreau să se fi dezlănţuit acolo: ningea puternic, viscolea, se circula foarte greu şi exista riscul ca drumurile să se blocheze de tot. Deja ne consolasem cu ideea că nu-l vom putea cântări pe Daniel. Administratorul Vilei Alpin a facut însă drumul dus-întors până în Lupeni şi ne-a adus un cântar. Părea un moft, în condiţiile în care oaspeţii reuşeau cu greu să ajungă, iar unii chiar au împins maşinile ce derapau pe gheaţă. Şi totuşi, gazdele au considerat suficient de importantă dorinţa noastră. Chiar ne-au impresionat.

TU: Dacă ar fi să inventezi un sport special pentru bloggeri, care ar fi acela şi de ce?
CP: La cât de puţin mă pricep la sport, mă îndoiesc că aş fi suficient de creativă ca să inventez unul, poate în altă viaţă. Dar mi-ar plăcea să inventez un sport al minţii, alternativă la şah. Consider că ar putea fi un antrenament util tuturor, cu atât mai mult bloggerilor.

TU: Am observat că la competitia SuperBlog nu s-au băgat bloggeri cu renume în România. Ce anume crezi că îi reţine?
CP: Bloggerii deja cunoscuţi au prilejul şi privilegiul – câştigat prin muncă, desigur – de a participa la numeroase campanii, sunt implicaţi în multe proiecte şi evenimente şi, în multe cazuri, au demonstrat deja că sunt creativi. Prin urmare, probabil nu văd în competiţia noastră o provocare. Poate doar în ceea ce priveşte timpul, resursă pe care ştim toţi că SuperBlog o solicită cu vârf şi îndesat.

TU: Care este momentul preferat dintr-o zi obişnuită de-a ta?
CP: Dimineaţa devreme, cu aromă de cafea, aer proaspăt, primele raze de soare şi ciripit de păsărele (vara).

TU: Crezi cu tărie că oamenii din juriu, de la toate ediţiile SuperBlog, au citit absolut toate articolele înainte să acorde note?
CP: Dacă n-aş crede asta, n-aş mai putea lucra pentru SuperBlog, mi-aş simţi munca sabotată. Am încredere că oamenii din juriu au înţeles că a citi şi evalua cât mai obiectiv posibil articolele este o formă de respect faţă de bloggerii participanţi, faţă de companiile pe care le reprezintă, faţă de noi, organizatorii, faţă de ei înşişi şi faţă de toţi cei care urmăresc competiţia. Atunci când am observat că un juriu nu acordă importanţa cuvenită evaluării, am renunţat la colaborarea cu sponsorul respectiv şi vom menţine acest principiu şi pentru ediţiile viitoare ale competiţiei.

TU: Website-ul super-blog.eu este de vânzare?
CP: Cel puţin acum, nu este. Asta dacă mă întrebi pe mine, care mă ataşez emoţional de proiectele la care lucrez. De deciziile de business se ocupă însă managerul agenţiei SwissPlan.biz şi partenerul meu, Albert Budică.

TU: Ce ştii tu să faci cel mai bine?
CP: Aici m-ai pus în încurcătură… Când aflu, te anunţ (din nou zâmbeşte).

TU: Pasiunea ta e hobby-ul? Glumesc. Chiar aşa, care este marea ta pasiune? Să nu-mi spui că blogăreala că nu te cred!
CP: E şi blogăreala o pasiune, dar este încă latentă. Deocamdată o practic… citind (bloguri, desigur, dar nu numai). Dacă luăm drept criteriu volumul de timp şi de energie dedicate, se detaşează clar pasiunea pentru limba greacă (mai exact, neogreaca, adica limba contemporană), pe care o iubesc de când am auzit-o întâmplător, în copilărie. Pe vremea când terminam liceul încă nu exista secţie de neogreacă la Universitate şi nu mă mulţumea un curs facultativ (am încercat şi nişte cursuri în timpul liber, dar nu mă împăcam cu ritmul rar şi lejer, voiam ceva mai “serios”. Aşa că trei ani mai târziu, când s-a înfiinţat şi secţia aşteptată, am renunţat la job, m-am închis în bibliotecă jumătate de an ca să mă pregătesc pentru admitere, am luat examenul şi am făcut Facultatea de Limbi Străine. A fost o provocare, fiindcă urmam deja alta, tot la zi, şi mă şi reangajasem full-time, dar mi-a adus multe satisfacţii. A urmat un master în traducere, am participat la cursuri şi programe la diverse universităţi din Grecia, am devenit traducător autorizat şi acum mai fac uneori şi traduceri – nu fiindcă n-aş avea destul de muncă, ci pentru că îmi place foarte mult şi vreau să păstrez contactul cu limba, să nu se pună praful (de tot) pe ce am învăţat.

TU: Ţi-a spus vreodată cineva că ai un zâmbet frumos, aparte, care binedispune?
CP: Nu prea des, dar mi s-a mai zis. Mulţumesc pentru compliment.

TU: Profit de ocazie şi te întreb: ce anume mi-ai reproşa mie ca şi blogger?
CP: Că nu scrii mai mult, fiindcă scrii bine. Şi, pe alocuri, câteva scăpări gramaticale, dar ştiu că nu te superi dacă ţi se atrage atenţia şi că le vei corecta.

TU: Ştiu că eşti şi om de radio. Emoţiile îţi mai dau de furcă în timpul emisiunilor?
CP: Raportat la experienţa mea, cred că “om de radio” e prea mult spus. Da, am şi acum emoţii, la fiecare emisiune. Dacă la început, în 2008, emoţiile mă sugrumau de nu mi-ar fi recunoscut vocea nici mama, acum ne-am „împrietenit”. Uneori, emoţiile mă mobilizează. Şi apoi, cred că o anumită doză de emoţie e chiar necesară în interacţiunea cu oamenii. În ciuda uşoarelor stângăcii, emoţiile creează apropiere. De altfel, chiar dacă mi s-ar interzice să am emoţii, n-aş reuşi, sunt emotivă de fel.

TU: Ce admiri tu cel mai tare la tine, frumuseţea interioară sau cea exterioară? Sau nu te consideri frumoasă?
CP: Sunt foarte autocritică, mai multe lucruri apreciază ceilalţi la mine decât eu însămi, din câte constat. Nu mă consider nici prea-prea, nici foarte-foarte din niciun punct de vedere. Frumuseţea exterioară e relativă şi supra-apreciată. Ca orice om, am calităţi şi defecte, unele mai vizibile decât altele. Fizic, pentru mine contează să mă simt bine în pielea mea. Dar dacă ar trebui să aleg una dintre cele două tipuri de frumuseţe pe care le-ai menţionat, aş aspira fără să clipesc la cea interioară. E mai durabilă (zâmbeşte).

TU: Dă-mi un exemplu de întrebare la care nu mi-ai fi răspuns.
CP: Singurele întrebări la care n-aş răspunde ar fi cele extrem de personale, indiscrete. Probabil cele pe care nici nu te-ai gândi să mi le adresezi.

TU: Cum arată momentul romantic perfect în viziunea Claudiei Pătraşcu?
CP: Momentul romantic perfect este mereu altul, cel potrivit în funcţie de context. Pentru mine, romantismul e în atitudine, în priviri, în voce, în mişcări. Toate acestea, împreună, creează un moment special. Nu-mi plac clişeele.

TU: Recunosc că am cotrobăit la tine pe facebook şi am văzut că ţi-a plăcut Meet Joe Black. Eu ador acest film. Ţie de ce îţi place această producţie?
CP: Îmi place Meet Joe Black fiindcă are un scenariu foarte original, cu multe înţelesuri şi subînţelesuri. Reaminteşte că aparenţele pot fi înşelătoare, că cele mai urâte şi înfricoşătoare temeri (în film, moartea) sunt ascunse uneori sub învelişuri atrăgătoare. Exprimă o emoţie aparte, o relaţie ciudată între vii şi morţi, pe care, în mod raţional, desigur, n-o putem accepta, dar cine ştie dacă nu există o sămânţă de adevăr care ni s-ar putea revela cândva, când vom fi poate mai capabili să înţelegem paranormalul din jurul nostru? Nu în ultimul rand, îmi plac distribuţia şi interpretarea actorilor.

TU: Ca om care te învârţi printre bloguri, ce sfaturi le-ai da bloggerilor, tuturor?
CP: Nu ştiu dacă aş fi eu omul potrivit să dea sfaturi, dar, dacă insişti, le-aş da unul pe care îl urmez şi eu: să fie autentici şi să înveţe continuu, să nu cadă în capcana suficienţei, indiferent la ce nivel se află. Mereu rămâne ceva de învăţat, ceva care te poate ajuta să te dezvolţi ca om şi ca profesionist, în orice domeniu ai activa. Pentru mine, blogul este o formă de dezvoltare personală.

TU: Accepţi o provocare?
CP: Sigur!

TU: Scrie un articol despre evenimentul Gala Premiilor SuperBlog de la Straja, cu minim 1000 de cuvinte, cu cel puţin trei poze, pe care să-l postez pe blogul meu. Te bagi?
CP: Mă bag, revin cu articolul.

TU: Mi-ai spus că ieşi la fel de prost în toate fotografiile. Crezi asta pentru că fotografii sunt nepricepuţi sau de ce?
CP: A, nicidecum! Cred asta pentru că am un talent nativ de a strica pozele (râde). Nu mi-a plăcut niciodată să pozez şi asta se vede. Fotografii trebuie să aibă multă răbdare cu mine. De altfel, am convingerea că cele mai reuşite fotografii sunt cele spontane, naturale.

TU: Ai şi tu o întrebare întrebătoare pentru mine?
CP: Am. Ce-ţi doreşti cel mai mult şi încă n-ai obţinut?

TU: Pentru că m-ai întrebat se cuvine să-ţi şi răspund. Am o dorinţă aprigă să călătoresc. De când am “descoperit” că lumea are multe de oferit şi de arătat, mi-am dorit să pot fi unul dintre oamenii care umblă prin lumea întreagă cu un geamantan mic, îmbrăcat tot timpul în costume elegante, cu o ţintă mereu diferită şi bineînţeles cu un card bancar care nu se goleşte niciodată. Iar după o călătorie de-o viaţă prin toată lumea, mi-aş dori să mă opresc pe o insulă din Grecia unde să trăiesc liniştit, să-mi scriu memoriile, să citesc şi să scriu pe blogul meu.

TU: Am uitat ceva?
CP: Nu ştiu. Ai uitat ceva?

27 Răspunsuri la Claudia Pătraşcu – Bloggerul de succes este comunicatorul online prin excelenţă

  • Natural spune:

    Foarte frumos! Si nu stiam chestia cu cantarul 🙂

    Hai sa-ti spun si eu ceva nou 🙂 N-am gasit grup pe FB (grup interesant) in care sa nu fie Claudia Patrascu 🙂

    Spor!

  • GENIAL interviu si sunt sigur ca provocarea ta a fost pe buzele mai multor bloggeri…abia astept articolul scris de claudia…:)

    • Urieş spune:

      Mulţumesc pentru aprecieri, Bogdan. Să nu exagerăm, genial nu, poate interesant intervievatul… 🙂 Articolul Claudiei şi eu îl aştept. Săptămâna viitoare e sus, mi-a promis. 🙂

  • Mirela spune:

    Frumos interviu. Abia astept sa citesc din experientele de calatorie si celelalte pe un blog personal, dar pana atunci Claudia te astept cu un guest post de calatorie pe extravita.ro, cand vei avea tu timp 🙂
    Mult succes!
    Mirela

  • Multumesc pentru interviu, Traian! La ce prezentare mi-ai facut chiar incep sa ma simt ca o vedeta 🙂
    @Natural: Avem si noi surprizele noastre 😉
    @Bogdan: Multumesc, sper sa nu va insel asteptarile 🙂
    @Mirela: Cu drag, multumesc pentru propunere.

  • vavaly spune:

    Un interviu pe măsura intervievatei. Ai atins aproape toate punctele esenţiale pe care cred că le-am remarcat fiecare dintre noi la Claudia. Am zâmbit odată cu voi, mi-am reamintit-o pe această fată minunată.
    Părerea ei despre blogosferă este una avizată şi demnă de luat în seamă şi de învăţat câte ceva.
    Îmi place mult provocarea. abia aştept articolul. 🙂
    Îmbrăţişări la amândoi, şugubeţilor serioşi!

    • Urieş spune:

      Să înţeleg că un articol scris de Claudia era aşteptat de toată lumea. Îmbrăţişări şi ţie, Napoleon de Brăila. 🙂

    • Multumesc, Vavaly! M-ai facut sa rosesc de la atatea cuvinte frumoase 🙂
      Daca e avizata ori nu parerea mea sa zica cei cu mai multa experienta in blogging. Eu am scris parerea mea si atat.
      Vine si articolul, promit. Imbratisari si tie!

  • Silving spune:

    Claudia,mai ales la partea cu invatarea limbii greacå si admiterea la facultate m-ai dat gata.Cred ca unde greaca imi place si mie tot din copilarie,dar desi am facut Limbi Straine,m-am axat pe cele clasice,si tot imi mai bantuie prin cap cate un gand uneori sa o invat macar asa,de dragul ei- de altfel,mereu am zis ca,cu cat mai multe limbi straine,cu atat mai bine,indiferent care e,daca ai ocazia.Esti o ambitoasa,bravo tie!
    Traian,apropo tot de asta,cine oare n-ar vrea sa traiasca pe o insula greceasca si sa scrie? (eu cred ca as vrea sa pictez poate,dar nici scrisul nu l-as arunca in mare 😀 )
    Frumos articol!

    • Urieş spune:

      Silving, nu ştiu cine nu ar vrea să stea pe o insulă grecească, dar eu ştiu sigur că mi-aş dori cel mai mult. Cred că şi Claudia, mai ales că ştie să sporovăiască în limba potrivită. 🙂

    • Silving, cand iti place suficient de mult, inveti din pasiune si e usor. Sigur ca in sesiune nu mai pare atat de usor :), dar merita, progresele te implinesc si te motiveaza sa mergi mai departe. Sunt un rac incapatanat, asa ca daca-mi pun ceva in minte, nu ma las. Ceea ce nu e chiar mereu bine, dar asta sunt.
      Daca te hotarasti sa te apuci si crezi ca as putea sa fiu cu ceva de folos, sa-mi dai de stire. Recomand sa participi la cursurile de vara ale Universitatilor din Salonic sau din Atena, daca poti – de exemplu, THYESPA se numeste un astfel de program. Mie mi-au fost de mare ajutor, abia cand am participat la astfel de cursuri am inceput sa vorbesc fluent.

      Vin si eu in Grecia, doar sa alegeti insula! 😀

    • Urieş spune:

      Deci, să ne înţelegem, pe insula aia imi doresc să stau singur… Mă rog, nu chiar singur, dar dacă vreţi să veniţi la mine în vizită la un pahar de Ouzo cu apă plată sunteţi bineveniţi toţi, numa’ să mă anunţaţi din timp să nu fiu plecat după banane şi nuci de cocos. 🙂

    • Noroc ca sunt destule insule grecesti, n-o sa ajungem sa ne batem pe ele :)))
      Pentru mine, frappe, te rog 😀 Ouzo nu-mi place :p

  • Mariana spune:

    Frumos interviu si frumos personaj si la figurat si la propriu .N-am avut ocazia s-o cunosc pe Claudia dar din interviu am realizat ca-i o persoana calda si deschisa , cu dorinta de a „explora ” tot ce e nou .Imi place ceea ce-a spus despre oameni si relatiile de comunicare ,de care ducem lipsa .Pentru cei care le place sa citeasca ,nu se multumesc cu orice ,nicidecum cu citirea de can-canuri ,de aceea va multumim voua ,blogherilor ca scrieti pentru noi .
    Va doresc la amandoi succes in activitatile pe care le aveti !

  • Mi-a placut foarte tare interviul! Cred ca eu am fost cea mai avantajata din cauza ca am venit pana la Straja in masina cu Claudia. M-am indragostit de ea, daca se poate spune asa inca de atunci. O apreciez enorm, mai ales ca m-a surprins prin faptul ca ii place limba greaca. Si eu am facut greaca in liceu si mi-a placut ca am cel putin un lucru in comun cu ea. Abia astept articolul despre Gala! 😀

  • Silving spune:

    Propun un Superblog si in varianta greaca…sau mai bine,urmatoarea intalnire sa fie pe o insula :D.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.