18 apr. 2016
  |   1 Comentariu

Mi-e frig, femeie, mi-e frig!

Am simțit noaptea trecută că mi-e frig. Și frigul nu venea de la lipsa focului din sobă. Simțeam că frigul vine dinspre sufletul tău. Am încercat să mă acopăr cu tot felul de cuvinte și fraze, am încercat să mă protejez cu trecutul și amintirile. N-am reușit, frigul din tine m-a trântit la pat, am căzut secerat și într-un târziu am acceptat că ești mai puternică ca mine.

Nu sunt chiar așa de înspăimântat, încă mai pot rezista rafalelor, asaltului. Încă mă mai pot replia. Mă gândesc, însă, la momentul în care nu mă vei mai putea chema, când natura îți va lua toate darurile și te va lăsa fără accesorii.

În momentul ăsta ne credem doi dumnezei. Azi suntem atei, mâine ne vom simți anaconde moderne. Eu bărbatul salvator, tu femeia nemuritoare. Dacă ne încrucișăm săbiile ne vom ucide reciproc și lumea va dispărea. La ce folos?

Privirea ți-o caut în visele mele și tu exersezi uitarea. Stau cu toate motoarele pornite și tu îmi ignori viteza de reacție. Mi-e frig, iar de frig te poți feri doar dacă intervine căldura. Așează-te, te rog, peste mine, cuprinde-mă în brațe, oferă-mi sărutul mortal și mai apoi întoarce-te la dumnezeii tăi. Nu te zgârcii.

Dacă te adulezi vei deveni propria-ți sclavă. Iar din sclavie nu se mai scot prea mulți bani. Dacă te uiți atentă în ochii tăi îți vei descoperii starea și direcția în care te-ndrepți. Dar nu te photoșopa, că vei uita astfel cine ești. Nu te mai pune în rame, nu-ți mai cumpăra rimel și ruj. Lustruiește-ți doar oglinda, e suficient.

Mai cunosc din când în când câte o zână, dar nu are ochii tăi, și-atunci îi dau papucii, ăia de catifea, pe care i-ai tot purtat tu, la diverse ocazii.

Mai întâlnesc și locomotive, deși calea ferată nu mai există decât în memoria noastră. Încerc să-mi cuceresc propriile simțuri în timp ce tu încerci să mă abați frecvent de la asta. E bine și așa și așa, Important este să ne sincronizăm. Ne salutăm la fiecare final, în mod repetat, cu diverse politețuri. E fain, nu zic nu, dar cât o s-o putem ține așa? Că o să ni se facă foame, sete, somn, dor de una și de alta.

Caut sensuri și consensuri în spusele tale, tu cauți logică și motiv să mă uiți pentru totdeauna. Ascult tot ce vrea lumea să-mi spună, tu vrei să asculți numai ce vrei.  Ori de câte ori iese soarele tu îmi încui toate ușile. Lucrările mele sunt doar niște făcături ridicole și cu tente de tâmpiți.

Îmi caut spuse-le, tu le lași libere pe-ale tale. Te cuceresc, tu mă umilești. Îți caut aghiasma cu care te alimentezi, tu îmi spui că nu am stofă, direcție, frâu.

Păi să murim, atunci, dacă nu avem nici un rost.

Un răspuns la Mi-e frig, femeie, mi-e frig!

  • Carmen Greblă spune:

    De ce să murim? Pentru că valul vieţii ne-a trântit de pământ? Ne ridicăm, ne scuturăm de colbul nâzdrăvan care ne-a pătruns în toate încheieturile şi mergem mai departe. Prindem alt val şi ne lăsăm purtaţi în vâltoare, poate dacă deschidem ochii şi nu-i ţinem atât de strânşi, găsim aripi să zburăm peste pădurea cu spini , ne vindecăm tălpile sângerânde prin sărutul dulce al sufletului descătuşat. Forţa e în noi. Închidem uşa ce ne-a produs clocotul inimii, prindem o pantă de gheaţă pe care alunecăm exact în cuptorul dorit. Trebuie doar să vrem. Cine ştie?! Poate dogoarea cuptorului ne atrage ca un magnet şi topeşte sloiul de gheaţă din inima …..noastră. De ce să cerşim unui cub de gheaţă căldura ce nu ne-o poate oferi?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.