dacă scriu, apare o marie, care, în starea ei de femeie cu beutură la bord, zice că-s dus, dacă nu scriu zice alții că-s plecat, dacă scriu cu curu-n sus ie altele care nu-mi văd pula, eschimos trebuia să mă nasc, dacă citesc, toți citesc altceva, și îți înșiră titluri (pe care, oricum nu știu să le citească, titlurile), dacă scriu corect îs dus, dacă… totul se rezumă la dacă
io nu-s important, vocea mea contează, scrisul meu stârnește ceva, o stare, trupul meu, trăirile mele nu contează
nu contează ce faci tu, în general, în particular, de obicei, acum, contează că ești auzibil, vizibil, că ești prezent online, nu contează că te doare un dinte, contează că ești acolo, undeva, că zici că te doare un dinte
nu contează că ie 7 dimineață, contează că trebuie să merge la sală, că ie slăbănoagă și vrea să pună mușchi la cur, mi-e somn, da, dar mușchii de la cur ie la sală și trebuie să-i iau, că stau alții la rând
ie puțini oameni care te ascultă activ și asociază zicerile tale cu tine, cu starea pe care încerci s-o transmiți (mai ales pisihologii, care, oricum, de la un moment dat se gândesc la banii pe care o să-i vomiți pentru că s-au prefăcut că te ascultă)
Ce mai poţi să spui?