Este ca si cum ai astepta un dezastru, nu ca al lui Eminescu si nici ca al lui Slavici, care au decis sa moara demostrand ca ceea ce aia de la televizoarele nostre de astazi spun cacaturi, ci un dezastru care va ucide sentimente, simturi si dorinte, ceva mai spectaculos, mai inversunat, ca si biblia cea masturbata de toti cei care isi doresc putere si mai ales placere. Sa fii darz in principii in zilele noastre e o utopie pe care nu o poate atinge decat cei care conduc statul Papei si al celorlalti mostenitori care au fost si vor veni.
Sa ma ierti, Isuse Hristoase ca imi permit sa scriu aici astfel de lucruri care pe altii ii excita, sa ma ierti si pentru ca te-am indepartat atat de mult de langa mine. Dar sa sti, Doamne, astia nu mai stiu ce fac, spun una si fac absolut ce vor cand pleaca de la fata ta. Aprind lumanari pe care mai apoi le sting, spunand ca Lumina nu e de unde pare a veni.
Nu sunt patetic si nici sentimental. Astern doar ganduri razlete care imi trec prin cap. As putea sa scriu despre economia care “duduie” a Romaniei, as putea sa insir aici evenimente petrecute cu alesii neamului sau as putea sa te impresionez cu scrieri spectaculoase despre cai verzi pe pereti sau cu nu stiu ce accidente petrecute pe nu stiu ce DN. La ce bun? Pe astea le stii deja, cititorule. Eu am ales sa insir aici cuvinte care descriu o stare, un fapt sau asteptari, care dor sau inversuneaza.
Traiesc momente in care analizez, apreciez si subestimez, imi fac planuri si ma gandesc la lucruri pe care ar trebui sau trebuia sa le fac. Privesc in gol sau ma stradui sa-mi limpezesc imaginea pe care o privesc. Te intreb si pe tine: daca ai stii ca viata ta ar lua sfarsit in 3, 2, 1… cum ai proceda? Poti sa gandesti asta? Razboaiele au adus oameni in acest prag! Si democratia a facilitat asta, chiar si pacea deplina.
De ce ai minti pe cineva? De ce ai declara ca universul tau e plin de ceva ce nu exista? Sa mirosi o floare, sa te trezesti dimineata si sa te tarasti in baie, sa te imbraci si sa spui ca mergi oriunde, numai sa insemne neaparat oriunde. Asta ce este? Daca simti nevoia sa vorbesti despre fluturi sa ai persoana potrivita cu care sa vorbesti despre aceasta vietuitoare! Asta este grozav.
Dar sa simti ca totul se ruineaza in jurul tau, ca ceea ce faci nu inseamna decat praf si desertaciune, cum este?
Nu puterea a construit lumea asta, ci simplitatea, sacrificiul si iubirea. Oamenii te indeamna sa te indrepti spre un pshiolog atunci cand cred ca o iei razna, ca nu mai corespunzi standardelor impuse de societate, altii iti spun sa il chemi pe preot atunci cand un copil s-a nascut, sa il boteze in numele Tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Asta este tot, va intreb? La asta se rezuma viata, la regulile create de societate? Indienii americani au murit ca nu aveau preot si psiholog platit sa corecteze comportamentul celor din trib?
Nu ma baga in seama. Scriu si eu ce imi trece prin cap. Cineva mi-a spus ca ii plac fluturii. Eu am intrebat: stii cat traieste un fluture? Raspunsul a fost sinucigas: 3-4 saptamani! Daca as striga la un fluture si l-as ruga sa-mi spuna cat traieste un om doar mancand si mergand la baie sa isi exercite nevoile trupesti sigur mi-ar spune asta, daca ar putea: vai si amar!
Comentariu strict pe ultimul tău paragraf.
N-am înțeles de ce ai considerat sinucigaș răspunsul persoanei respective, referitor la durata de viață a fluturilor. Parțial a răspuns corect, unii fluturi trăiesc între două și patru săptămâni. Desigur că sunt fluturi care trăiesc o singură zi, și alții care viețuiesc câteva luni, până la șapte-opt, cum este fluturele monarh (Danaus plexippus).
”De fapt, în timpul verii se nasc mai multe generaţii de fluturi, care trăiesc maxim două luni, însă la finele anotimpului apare o ultimă generaţie, care intră în aşa-numita diapauză, perioada de încetinire a funcţiilor vitale, ce le va permite o durată de viaţă chiar şi de 7 luni.”
Sursa: http://travel.descopera.ro/9363303-Spectacolul-naturii-popasul-fluturilor-monarh