Au găsit un coif furat de la Coțofenești, bravos, sper că nu trebuie să aplaud

Cum procedăm? Olandezii spun că hoții sunt prea găinari să poată să fie reținuți. Directorul de la Muzeul Drents a fost demis. Omul doarme liniștit. Toată lumea vestită laudă Țările de Jos. Trei din cinci brățări recuperate. Jandarmi cu măști stau și păzesc, în sfârșit.

Cum pula dracului să intri într-un muzeu olandez și să furi ca la nebuni?

Joris van Poppel, corespondent NOS

Măsurile de securitate de aici sunt masive. Așadar, ne așteptăm ca acel coif, și posibil brățările care îl însoțeau, să se afle și ele aici. Îl vedeți în spatele meu. Acolo se află un soclu acoperit cu un strat de lac albastru. La stânga și la dreapta acestuia se află agenți înarmați până în dinți. Și aici, la intrarea în muzeu, am văzut deja agenți înarmați până în dinți. La lifturi, măsurile de securitate sunt enorme. Toți jurnaliștii care doreau să intre aici au trebuit să-și arate acreditările și pașapoartele.

Asta înseamnă că cineva, acel cineva care duce gunoiul în casă, chiar muncește. Bravos. Cineva muncește. Să ne culcăm sănătoși. Punem doi jandarmi înarmați și două drapeluri, UE și România. Iei ie negri. Așa trebuie, să-ți fie frică.

Nicușor, președintele, zice și el

Mă bucur că brățările dacice și Coiful de la Coțofenești au fost recuperate și îi felicit pe procurorii români și olandezi care au făcut parte din echipa comună de anchetă. Apreciez, totodată, sprijinul Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Justiție Penală (Eurojust). Autoritățile române au responsabilitatea de a-și asuma, pe viitor, o gestionare mult mai atentă a unor obiecte de o importanță istorică și culturală excepțională pentru patrimoniul românesc, prin reguli mai stricte și aplicate corect. Tezaurul național este parte a identității noastre istorice, iar păstrarea lui în siguranță înseamnă mai mult decât un simplu act de cultură, înseamnă protejarea unor simboluri care ne definesc, au un impact puternic asupra întregii societăți și reprezintă moștenirea viitoarelor generații.

Acest discurs ie sublim, m-a făcut să îmi umplu glandele lacrimale cu o doctrină anume, neidentificată încă.

Bun, și ca și cireașă, azi am fost la molul vieții din Hunedoara, a lui Gigică Petrescu. Să moară gogoașa lui vecina, n-aveau paznici, n-aveau pe una, unul, care să-mi esplice dacă găsesc vopsea de păr albastră, nepermanentă. Aia de la casă era terminată, transpirația îi curgea printre labii, era unul la casă care se dădea drept paznic, pensiopnat, plictisit de nevastă. Dumnezeu era cu mila, prin zonă. Rai, frate. Pune acolo un coif dacic și să moară Putin dacă nu o furi și pe croitoreasa de la blocul de peste drum.