1 sept. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Ar fi bine să sărbătorim şi noi Ziua Limbii Române!

Este nu bine, ci foarte bine că avem o sărbătoare oficială a limbii române. Până în 2013 nimeni nu s-a sinchisit să facă o lege prin care tot românul şi străinul din ţara asta să poată sărbători existenţa şi vorbitul limbii române. Să poţi să vorbeşti în limba maternă şi să ai liber la petrecere de ziua oficială a ţării tale înseamnă un câştig uriaş pentru naţiunea română, cel puţin aşa consider eu. Bun, avem o limbă, avem şi motiv de sărbătoare. Se chefuieşte cineva?

Scriu acest articol la ceas de seară, aproape de sfârşitul Zilei Limbii Române. Am aşteptat să văd cine şi cum sărbătoreşte în cinstea limbii române. Şi ce-am observat? O linişte deplină. Şi pentru că a fost atâta linişte românul a profitat la maxim şi s-a odihnit. În afară de câţiva politicieni care s-au întrecut în declaraţii oficiale, şi alea făcute doar pentru că aşa presupune codul şi eticheta oamenilor din sectorul public, nimeni nimic. De fapt, cred că cei mai mulţi români nici măcar nu ştiu că limba română are o zi a ei, respectiv 31 august.

Şi nici nu cred că marea majoritate a românilor au avut chef să marcheze în vreun fel vorbitul în limba română. De ce? Din cauză că vorbim de un subiect neinteresant, care nu face obiectul ştirilor de cancan. Vorbim de ceva plictisitor, un ceva ce pare a fi o chestie banală pe care, oricum, o repeţi zilnic. Că doar zilnic vorbim (sau ne străduim) româneşte, zilnic auzim la televizor ştiri în limba română. Nu-i aşa?

N-am văzut pe nimeni să poarte un semn distinct prin care să dea de înţeles că sărbătoreşte de Ziua Limbii Române. N-am văzut petrecere organizată, n-am auzit pe nimeni să vorbească despre asta ca despre ceva extraordinar. Hamburgherii, Facebook-ul şi Coca-Cola cu siguranţă au fost mai interesante decât o sărbătoare a limbii materne.

Şi nu nepăsarea omului de rând mă miră, că el are treburi importante, cum ar fi plătitul cablului tv sau a telefonului mobil, de fapt, mă miră tăcerea şi nepăsarea venită din partea instituţiilor statului şi a presei. Conform legii 53 din 2013, “Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv de reprezentanţele diplomatice şi institutele culturale ale României, precum şi de către alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific.”

Aşa, şi? S-a obosit cineva să arboreze drapelul României pe vreun stâlp? A comandat cineva la televiziunea publică sau privată vreun clip video prin care să i se amintească poporului că “limba noastră-i o comoară”? A fost cineva la vreo petrecere cu mici şi bere organizată de vreo primărie în cinstea limbii române?

Iarăşi îmi va scrie cineva pentru a mă avertiza că sunt rău chiar şi astăzi, de Ziua Limbii Române. Dar aş putea fi altfel când observ că ne doare pe toţi fix în cur de faptul că dacii şi urmaşii lor s-au sacrificat pentru ca noi să putem să ne înţelegem între noi?

Cel mai important aspect al limbii române ştii care cred eu că este? Eu, adică unul din ardeal, îl pot înţelege perfect şi pe cel din moldova sau oltenia, cu condiţia să se vorbească corect şi coerent. Italianul nu poate spune acelaşi lucru, pentru că ăla din nordul Italiei aproape că nu-l înţelege pe cel din sud datorită dialectelor total diferite. Asta înseamnă că noi românii avem o limbă specială, extraordinară, minunată, cool, beton, ca lumea! Înţelegi asta?

Constat că cel puţin deocamdată Ziua Limbii Române nu există pentru acest popor. Cred că mai tare au sărbătorit cei din Republica Moldova. Noi am dormit pe noi. Ne doare-n cur de limba română. Dormiţi, fraţilor, dormiţi! Nepăsarea asta ne va costa, mai devreme sau mai târziu, sunt sigur de asta. Şi ştiţi de ce? Pentru că străinii stau cu ochii pe noi şi ne speculează orice greşeală, orice lehamite.

Iată cum au sărbătorit alţii de Ziua Limbii Române

Republica Moldova | Europa

Moldovenii sărbătoresc, chiar dacă o comit rău câte-odată. Ia priveşte.

Cum vor sărbătorii unii…

Ungaria

Cum am sărbătorit noi?

Aşa

Totuşi, să nu uităm că „limba noastră-i o comoară…” La mulţi ani, Limbă Română!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, pentru tine e gratis

Introdu aici adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 67 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger