Maya este de profesie chimist, dar nu din asta isi castiga existenta. Asa au vrut parintii ei, chiar daca ea vroia o altfel de chimie, cea a cuvintelor. A considerat ca nu se poate trai din cuvinte prin urmare s-a reorientat spre cifre. Intre doua cifre scrie pe blogul ei si viseaza la un nou volum de proza scurta, “Jocurile copilariei”, urmat de un volum de versuri numit “Duet”. Isi doreste din suflet sa aiba timp pentru ele si spera sa o si faca. Prin bloggosfera si-a facut aparitia “de ciuda”, spune ea. Este o fire sensibila, inclinata spre oameni, iubeste animalele si se dezvaluie ca o persoana care devine instantaneu multumita atunci cand reuseste sa-i smulga cuiva macar un zambet. Dar sa o lasam pe ea sa vorbeasca.
Uries: Maya, ai mai acordat vreodata un interviu?
Maya Calinescu: Nu, insa am luat la altii!
U: Ai un blogger preferat, unul caruia ii devorezi scrierile ori de cate ori posteaza?
MC: Am cativa, nu doar unul. Blogul lui Radu Herjeu este un exemplu.
U: De ce te-ai apucat de bloggereala?
MC: De ciuda! Am postat pe un site o poezie personala. Uitand numele site-ului am dat cautare in google pe un cuvant din poezie. Am ramas siderata cand acele versuri m-au dus pe blogul unei doamne asa zis scriitoare. Scrierile mele erau acolo, schimbate, mutilate. Am zis ca nu-i adevarat. Simteam ca cineva mi-a furat sufletul, l-a spoit si l-a scos la vanzare pe trotuar. Atunci mi-am inceput propriul blog, postand originalul cu mentiunea ca este sub un ISBN si alaturand facatura acelei false scriitoare.
U: Glogosfera romaneasca a devenit o industrie de facut bani sau o adunatura de oameni care cred ca stiu si pot sa transmita ceva?
MC: Si una si alta, mai mult sau mai putin.
U: Este un blogger harnic si talentat un lider de opinie sau doar o masinarie de postat articole?
MC: Pentru a fi lider nu-i deajuns sa fii harnic, dar este suficient daca esti talentat.
U: Cum privesti comentariile de genul: foarte frumos, felicitari; ce dragut, o seara faina; foarte interesant, numai bine.
MC: Cum spunea cineva drag mie “praf de copt”, iar eu adaug… sau praf in ochi.
U: Am inteles ca esti jurnalist colaborator la mai multe publicatii, care sunt acelea si de ce faci asta?
MC: Am scris la Viata Libera, Revista Formula AS, Revista Litart, Revista Boema, pentru ca fac ceea ce-mi place, nu ceea ce trebuie.
U: Ce te inspira cand scrii?
MC: Un gest, o traire, o imagine, un vis.
U: De ce simti nevoia sa fii prezenta online, cand de fapt poti alege sa ramai in intimitatea hartiei si a stiloului?
MC: Din lipsa de incredere. Am nevoie uneori de o confimare, sa merg sau sa stau.
U: Ai scrie un advertorial pe blogul tau pentru 5 euro?
MC: La cat de vazut este blogul meu pe google nici nu cred ca mi-ar da cineva mai mult.
U: Pe 13 iulie ai facut trei ani cu blogul Copacul cu Vise, ai comandat un tort si ai facut invitatii la o petrecere virtuala. De ce ai facut asta?
MC: Pentru ca acest copac virtual este copilul sufletului meu. Pot sa nu-mi aniversez copilul?
U: Blogul tau este pe platforma blogspot.ro, de ce nu ai ales spre exemplu wordpress sau domeniul platit pe .ro?
MC: Pentru ca aici am nimerit din greseala si am ramas de drag.
U: Ce anume te indispune sau iti distrage atentia atunci cand scrii?
MC: Ma indispune cand vreau sa spun ceva si nu mai are sens cuvantul de-atata folosit fara rost. Imi distrage atentia alarma de pe telefon, sunetul de apel, soneria de la usa.
U: Spune-mi 5 lucruri care te deranjeaza la blogosfera romaneasca?
MC: Nu ma deranjeaza nimic. Pentru deranj s-a inventat obtiunea ignore sau delete.
U: Ce fel de blog este Copacul cu Vise si de ce l-ai numit asa?
MC: Eu nu i-am spus blog… i-am spus EU. Copacul cu vise pentru ca EU chiar sunt asemenea unui copac sub vant… poate m-aplec, poate tremur… dar raman pe loc si chiar plang dupa orice frunza ce o pierd. Sunt un copac carunt, un plop argintiu. La inceput vroiam sa fiu iedera, sa ma indragostesc de un copac, sa ne unim si sa traim imbratisati o vesnicie in patru anotimpuri. M-am razgandit, am realizat ca in posesivitatea mea as fi sufocat sub sarutul de frunze si cel mai falnic stejar sau in imbratisarea mea as fi strivit dorinta oricarei seve ce ar fi trebuit sa urce. Asa ca am facut schimb de radacini c-un plop argintiu… si azi cresc copac tremurator cu radacina adanc infipta-n pamant, rotindu-mi frunza dupa soare. Sufar dupa orice frunza ce-o vad smulsa de vant, sunt umbra la altii cand afara-i vapaie, infloresc sub un zambet sau mai pun inca un rid pe scoarta dupa orice furtuna sau ploaie.
U: Ai incepe spre exemplu un blog caruia sa-i spui Copacul cu Vize?
MC: Nu, nu imi plac vizele si avizele. Imi place libertatea si independenta.
U: Prin scrierile tale ai incercat vreodata sa manipulezi?
MC: Da, daruiesc iubire pentru a primi iubire, daruiesc frumos pentru a primi frumos.
U: Crezi ca blogosfera romaneasca este o alternativa la manipularea din presa scrisa pe hartie, televiziune, radio etc.?
MC: Este, cu siguranta. Numai ca nu-i alternativa, este continuare, intarire. Toate inseamna mass media, or una dintre functiile ei dupa informare, este influientare.
U: Esti un scriitor si un glogger care scrie liber sau te supui unor reguli anume?
MC: Scriu liber chiar si pe teme impuse. Singura regula este a bunului simt.
U: Ti-ai propus sa devi un glogger de brand?
MC: Nu, nici macar nu mi-am propus sa scriu. O fac pentru ca asta simt.
U: Ce fel de cititori ti-ar place sa ai in mod constant?
MC: Cititori la care sa pot ajunge indiferent daca se inconjoara de ziduri, platose, zale.
U: Crezi ca mai ai ce comenta la un articol in care autorul iti spune ca s-a dus la magazin si acolo a cumparat fasole si carnati, dupa care s-a intors pur si simplu acasa?
MC: Eu am invatat de mica sa citesc orice, chiar si eticheta de pe ambalajul de dero. As recomanda sa cumpere fasole cu ciolan pentru a simti ca este totusi roman. As comenta daca nu ar fi carnatii de Plescoi, brand national si apoi as mai recomanda sa bea dupa fasole cu carnati, un vin de Murfatlar.
U: Crezi ca exista pur si simplu?
MC: Exista, pentru ca Pur si simplu s-a terminat interviul. Pur pentru ca nu am alterat cu nimic adevarul, nu ala relativ, ci adevarul meu. Simplu pentru ca tareeeee mi s-a parut complicat la inceput.
Apel catre toti hotii de cultura: daca va place o poezie, un poem, o scriere cu o valoare mai mare decat cea a unui simplu articol in care se descrie un mod de preparare a varzei calite, vorbiti cu autorul, nu e foarte greu, sunt si ei oameni.
Doua dintre mutilarile suportate de unele scrieri ale lui Maya:
Maya, in numele meu si al celorlalti colegi de breasla iti multumesc. Cred ca ai dat idei interesante, ai facut aluzii simple dar profunde si mai cred ca unora deja le-ai dat de gandit in ceea ce priveste propriul blog si nu numai. Stai printre noi si din cand in cand spune-ti parerea fara menajamente, cred ca ai ceva de spus in cultura romaneasca, aia care ne-a mai ramas. Sa-ti traiasca EU-l, adica Copacul cu vise.
Îți mulțumesc că ai adus-o pe blogul tău pe Maya. Nu-mi era cunoscută. O să mă plimb de acum înainte prin visele din copacul ei.
Sunt multi necunoscuti care merita cititi sau apreciati, necunoscuti de cele mai multe ori pentru ca sunt modesti, nu niste infatuati si cabotini. Astept impresii de calatorie din copacul ei.
Eu o stiu pe Maya de la BlogPower si o iubesc tare mult, ai avut o idee minunata cu acest interviu. Nu stiu cum se face, dar uneori ideile bune sunt atat de simple!!
Apropo de furtul suferit de Maya, nu are nici un fel de scuza persoana aceea, dar recunosc ca unul din poemele Mayei mie mi-a placut atat de mult incat l-am furat cu gandul si l-am invatat pe de rost.
Se numeste „Sunt copil a mia oara” sau „Zmeul”- a aparut sub doua nume, unul pe platforma MWB si alta pe blogul ei.
Si apropo, ma bucur de participarea ta la BlogPower editia asta.
Pe aceasta doamna am descoperit-o frunzarind printre paginile mele virtuale. Mi-a placut atat de tare de ea, ca om, ca scriitoare, ca stil, ca si gandire incat am hotarat sa vorbesc despre ea, mai ales ca este o modesta. Ca tu ai furat o poezie de-a ei cu gandul nu se pune, pentru ca toti cred ca am procedat asa de multe ori, si asta nu se numeste furt.
La BlogPower particip ca am fost provocat, tot de Maya. 🙂 Si inca ceva, multumesc pentru primirea in curtea BlogPower.
Am cunoscut-o si eu pe Maya prin intermediul MWB si e…artista. Imi pare bine ca te-am cunoscut si pe tine Uries-ule. Cat despre furt, poate fi deranjant o vreme, dar talentul nu ti-l poate lua nimeni asa ca ar trebui sa ne bucuram si sa punem accentul pe asta atunci cand avem ceva de impartasit celorlalti.
Da, este o femeie talentata si foarte modesta. Sa ne citim cu bine.