31 iul. 2013
  |   15 Comentarii

Bloggeri, veniti sa facem lumina la Ursici

Astazi este ziua in care blogul meu implineste fix 6 luni. Nu e mult, dar nici putin. In tot acest timp am scris 83 de articole, 20 de pagini, am creat 13 categorii, 180 de taguri si am adunat 393 de comentarii, de spam-uri nu mai vorbesc ca voi trata subiectul alta data. Bun, vei spune, si ce-i cu asta? Aproape nimic, si vei vedea ca nu despre asta voi vorbi de ziua asta mica a blogului meu. De fapt de ziua lui vreau sa fac ceva bun, util, care sa-i ajute pe altii sa vina si ei alaturi de mine in secolul XXI.

Multumesc tuturor celor care m-au citit, celor care m-au incurajat sa scriu si pentru alte bloguri, in special lui Maya, apoi  trebuie sa le multumesc neaparat pentru ca au fost langa mine (langa blog) lui Camelia, Elly Weiss, Dana Lalici, Olga, Liviu.

Nu ma consider talentat in ale scrisului, mai degraba consider ca imi fortez creierul sa gandeasca un pic mai mult, comparativ cu altii, insa prietenii imi spun “sa tac naibii din gura si sa tastez mai departe”, adica sa insir pe-aici diverse dinalea care imi trec prin cap. Bine, sa nu va aud gura daca mai bat si campii!

Statistici pe scurt

La multe luni, iar cand facem un an la multi ani o sa-mi doresc. Voi spuneti ce vreti, dar macar fiti sinceri. Si acum e timpul sa va invit sa sarbatorim facand o fapta buna, simpla si rasunatoare in timp.

Sa aducem lumina la Ursici

Mai oameni buni, voi stiti ca exista oameni care nu platesc facturi la lumina? Da, acum in secolul vitezei si al luminii, in era celor care te opresc pe strada sa-ti spuna sa citesti scrieri apocaliptice despre sfarsitul lumii, exista indivizi care nu merg frumusel la ghiseul bancii, luna de luna, sa stea la rand pentru a plati ce traznete si fulgere o consumat compiuterul, cuptiorul cu microunde, worpulu de spalat haine sau centrala noastra cea de toate zilele care necesita din cand in cand cate un mic iscir! Tie iti vine sa crezi? Si mai zici ca este dreptate in tara asta?

Si stii de ce nu platesc omuletii aia factura la eon gaz? Nu stii? Pai iti spun eu: pentru ca nu au curent, dom’le. Ei doar or auzit ca exista. Da, sunt oameni care bolborosesc ceva cand aud ca exista pe lumea asta un bec care se aprinde, chiar in Ursici, o localitate in judetul Hunedoara, uitata de Dumnezeu, de Wikipedia, de alde madam UE, dar listata la bursa de politicieni in timpul campaniilor electorale.

Sa punem umarul pentru Ursici

50 de familii din catunul Ursici si-ar dori sa poata plati o factura de curent, a lor personala, cu energie consumata de ei. Asadar, am decis ca incepand cu prima aniversare a blogului meu sa ofer spatiu de publicitate bloggerilor care sunt dispusi sa vina alaturi de mine pentru a sustine aceasta cauza, timp de 30 de zile.

Una dintre solutiile cele mai bune pentru ursicenii care nu stiu cum e sa ai curent electric sunt panourile solare. Una bucata panou solar costa 500 de euro.

Un plan de electrificare a fost facut, insa acela o si fost abandonat. Oamenii aia merita sprijinul meu si al vostru pentru ca nu sunt niste putori ordinare care bantuie prin orase la furat si la cersit, sunt oameni gospodari, care isi lucreaza glia si chiar fac cinste acestei tari. Ne-am putea oricand mandri cu ei.

Asociatia Free Miorita a demarat campania Lumina pentru Ursici pentru a strange fondurile necesare pentru proiectul de electrificare din acel sat. Suntem multi bloggeri care scriem de placere, dar sunt sigur ca la fel de multi putem fi si cand e cazul sa scriem pentru a face lumina.

Concret, pune un banner pe blogul tau, alegand unul chiar de aici, scrie un articol despre aceasta cauza, apoi vino si spune-mi printr-un comentariu ca doresti sa stai afisat cu un banner de-al tau chiar pe blogul meu timp de 30 de zile pentru a te promova in scopul sustinerii cauzei “Lumina pentru Ursici”. Acelasi lucru il ofera si bloggerul Cristian Manafu.

Poti sa donezi chiar si un leu in conturile afisate la finalul articolului sau poti doar sa te implici alaturi de mine prin promovarea acestei cauze. Materiale promotionale poti cumpara chiar de aici. Oricum e bine, nu sta deoparte!

Contul Asociatiei Free Miorita: IBAN RO42CECEB10130RON3147479 deschis la CEC Bank Agentia 1 Mai Bucuresti. Cod de Inregistrare Fiscala 29953226.

15 Răspunsuri la Bloggeri, veniti sa facem lumina la Ursici

  • Alma Nahe spune:

    S-o luăm pe rând, dară… Mai întâi, la încă șase luni! Și pe urmă, când s-o împlini anul, te-oi ura din nou. Și, nu în ultimul rând — deși e ultimul rând —, la bună găsire!

    • Uries spune:

      Multumesc, doamna draga, pentru regasire si mai ales pentru urari. Sa privim cu bine, dar peste sase luni ne chefuim, asa ca nu bea nimic pana atunci ca dau eu un pahar de bere sau de vin…

  • maya spune:

    Mai, Uriesule!

    Pentru mine, blogul tau a fost ca o gura de oxigen pentru cerebelul meu bilidisit de atata stereotipie si unicromie. Incepusera sa mi se anemieze neuronii de la lancezeala, axonii erau la pamant de lene, iar intregul cerebel refuza sa mai lucreze plictisit si zaharisit. Am inceput sa citesc si sa te citesc si deodata mi-am spus …woops, e de treaba aici. Desteptare si hai la sala de forta si gimnastica mentala! Blogul tau era sala mea. Bine am facut, bine am gasit, mai bine de atat sper sa gasesc de acum inainte, pana la a doua j’de mia postare.
    Dupa felul in care este structurat, dupa felul in care sunt scrise postarile, nici nu-mi inchipuiam ca este atat de bebel, dar nu-i nimic creste el si creste bine. Dupa statistici este un blog sanatos, care la sase luni sta pe picioarele lui, vorbeste foarte bine, chiar si musca cu dintisorii lui de lapte. Se mai copilareste el cateodata, dar nu-i bai mare, asta face parte din farmecul lui.
    Pai mai Uriesule drag, nu-ti voi face urarea clasica cu inspiratia si cu cat mai multi cititori, ci iti voi ura sa ai cat mai mute cuvinte cu sens, sensul sa fie direct spre inima celor ce te citesc, iar cei ce te citesc, nesfarsiti.
    Mai vreau sa stii ca voi merge cu tine inspre Ursici pe drumul luminii, asa ca trebuie sa ma inveti ce trebuie sa fac cu banerul ala, ca in rest ma descurc eu.
    Am sa inchei cu o vorba de-a lui mamaie: „Mare om, mare caracter!'[uries, completez, eu ]…si una de la tata[ ca sa vezi modelurile ]:” A fi om e lucru mare!”
    Sa traiesti, Uriesule!

    Las si eu un link aici ca ajutor si pentru intelegerea mesajului tau.
    Ursici, un sat se pregateste sa moara

    • Uries spune:

      Maya, ai inceput cu „pentru mine, blogul tau a fost…” Bun, deci a fost si nu mai e. In astfel de conditii humanoide ar fi trebuit sa-ti spun asa: … sa nu te mai prind pe-aici si asa si pe dincolo. Dar nu voi spune asta, ca zambeam in timp ce scriam si chiar glumeam… Uau, iar imi ies niscaiva versuri printre randuri pe care ba le doresc serioase ba imi ies stramb.

      Repet, glumeam mai devreme, adica mai sus oleaca, ca sa ma exprim ca pe la tine.

      Maya, multumesc pentru „Uriesule” (daca imi spui asa trebuie sa te apuci de handbal, ca asa imi spun colegii cu care ma mai zbantui cateodata pe teren) si spun ca nu-mi displace deloc, pentru ca te-ai alaturat sa facem lumina la Ursici, si tu nu doar ca te-ai alaturat, tu chiar vrei sa se vada lumina de la o posta, pentru urari, si mai ales ca stai pe langa mine si mai imi spui din cand in cand „taca-ti gura, scrie!” Cum a sunat asta! Unii poate vor crede ca esti cineva de pe la institutia aia care te punea sa scrii… si atat. Iar glumesc.

      Bebelul va creste mare, daca am cititori si sustinatori macar 6 miliarde ca tine atunci sigur va creste…. Ce-mi plac glumele mele!

      La buna vedere.

    • maya spune:

      Cand trec sase luni, un an, trei, o suta nu poti sa vorbesti decat la trecut, asa ca daca ma stergeai, eram si eu un trecut, sau o trecuta, nu ca nu as fi.
      De handbal nu ma apuc,din cauza de zgaibe. La un barbat mai merge sa aiba coatele si genunchii zdreliti, dar la o femeie…;)
      Bebelul va creste si cu mine si fara, si cu mai multi si cu mai putini cititori.Tu trebuie doar sa scrii.O faci bine.
      Sa ne-ntalnim cu bine pe drumul luminii si sa vina si altii dupa noi!

    • Uries spune:

      Handbal nu, da de un tenis dinala pe masa ce zici?

    • maya spune:

      Daaaaa.La ala ma pricep bine…sa trimit mingea aiurea si mai bine sa alerg dupa ea.

    • Uries spune:

      Mno, pai ne luam copii de mingi si gata, am rezolvat.

  • Sonia spune:

    Să crească blogul tău în următorul an cât altele în 10. Să ai vizitatori mulți și comentatori guralivi și inspirați. Să ne citim sănătoși.
    Și să susținem cât mai mulți cauza celor din Ursici! Frumoasă ințiativă ai ales să legi de aniversarea blogului tău. Pun și eu banner-ul chiar acum!

    • Uries spune:

      Multumesc Sonia pentru urari, dar mai ales pentru ca pui umarul la initiativa mea. Da, am vrut sa fac chef la sase luni implinite si am zis ca decat sa dau de baut mai bine dau de gandit. La revedere buna si multa lumina pentru Ursici.

  • athos73 spune:

    La mulţi ani blogului tău, să fii sănătos, glumeţ şi caustic cum îi şade bine unui reporter-blogger-scriitor. Adică s-o ţii tot aşa cum ai făcut-o până acu’, chiar mai ceva, că întotdeauna e loc de ” şi mai şi „.
    În privinţa celor din Ursici, mă rog ca Dumnezeu să zică şi pentru ei, cu ajutorul tău şi al celorlalţi „Să se facă lumină!”. Toate cele bune!

  • Dana Lalici spune:

    Sa iti traiasca puiul si sa creasca intr-un an cat altii in sapte cel putin. Eu una recunosc ca mai am de citit si descoperit la blogul tau, dar ma simt bine aici, imi place cum scrii si e intr-adevar uimitor ce ai reusit sa faci in numai 6 luni. In plus, esti molipsitor cu initiativele tale, ca uite, am pus si eu banerul pe blog, inca mai trebuie sa ii caut o pozitie potrivita, ca tocmai ce am facut curatenie, dar mi-ai dat o idee de articol.

    • Uries spune:

      Multumesc pentru urari, sa nu mai intarzii alta data la festivitati si stai pregatita ca vin si alte provocari. Vin sa vad in ce pozitie ai pus bannerul, sper ca nu cu capul in jos… 🙂

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.