Dacă există îngeri pe pământ aceia sunt câinii. Îngerii nu mor și nu fac asta fără să lase urme adânci în viața celor cu care au fost trimiși să conviețuiască, să educe. Ei sunt cei care cumva ne camuflează viața și ne fac să credem că există îngeri pe pământ.
Îi vedem, simțim, umili, înțelegători, ascultători, îi oricum și oricând, oriunde, aproape peste tot. Mor câini, vedem îngeri, trăiesc oameni. Probabil că nu te prea înțelegi în timp ce citești.
Îmi tot vine în minte propoziția unei individe, ești sărac la vorbe. Am adaptat. Altă individă îmi spune, cândva, că sunt centrul universului. Am fost, cumva. Sunt sărac la vorbe pentru că ca s-o înțelegi și tu, bogată la vorbe, care ești tu. Sunt eu. Atât. Un câine e mai mult decât mine. Iar eu sunt ceea ce sunt. Nimic mai mult.
Ce mai poţi să spui?