20 nov. 2013
  |   4 Comentarii

Campionul elegantei!

Campionul elegantei, asa mi-a spus un sef de-al meu (pe vremea cand aveam sefi). Eram consultant de asigurari de viata si zilnic obisnuiam sa ma infatisez in fata clientilor scos aproape ca din cutie. Asa consideram eu ca trebuie sa arat respect pentru meseria mea si mai ales pentru potentialii/existentii mei clienti. La training-uri cineva tot repeta: fi elegant, curat si imbraca o tinuta decenta, fara culori, pentru ca asa impui si obtii respect. Si eu am luat acest aspect in serios la maxim.

Aveam pe-atunci vreo cinci costume si fix o duzina de camasi. Camasile erau in culori non-culori majoritatea, adica alb, negru si gri, cele colorate erau albastre. Doua costume erau gri inchis, celelalte erau din stofa perfect neagra. In fiecare zi in care primeam comisioanele imi cumparam doua cravate, toate asortate cu pantofii, care erau negrii, evident, si mai ales cu accesoriile, adica ceas si curelele de la pantaloni. Are rost sa-ti mai spun ca actualmente am acasa peste 300 de cravate? Colectia mea de sosete era in totalitate de culoare neagra si din bumbac suta la suta. Ar fi fost culmea sa stau pe un scaun si sa se vada minunatie de soseta de culoare alba sau chiar in dungi sau forme diferite. Era inadmisibil.

De spalat se ocupa prietena mea, iar ea se folosea la maxim de o masina de spalat destul de slaba ca si performanta, desi la vremea aceea oferta de electrocasnice devenise deja destul de variata si de accesibila pentru toate buzunarele.

La capitolul calcat haine eu eram “maestrul” executant, pentru ca decat sa stau cu gura si sa spun calca aici si aici, mai bine taceam chitic si calcam chiar eu. Transpiram, dar nu plecam fara o pereche de pantaloni in dunga carora te poti taia daca tragi degetul peste ea. Fierul era unul din gama Alaska, nu prea facea fata cerintelor mele, dar m-am descurcat. De-as fi avut scula asta de la Bosch, vanduta aproape moca de Marketonline.ro, cred ca as fi reusit sa imi bat chiar si propriile recorduri la capitolul eleganta. Nu ma laud, doar iti spun.

Asta era scula pe care trebuia sa o am!

fier-de-calcat

Curat, bine calcat, atent la detalii, egal impecabil

Cand ieseam din casa aveam grija maxima sa:
1. pantofii sa fie spalati, uscati si lustruiti;
2. costumul sa fie calcat, periat si bine asezat pe fiecare parte a corpului ocupata de acesta;
3. camasa sa fie una spalata, uscata si calcata chiar si acolo unde niciodata privirea nu ajunge, compromisurile nu existau pe vremea aceea la mine;
4. sosetele sa fie proaspat spalate, chilotii si maieul asisderea, deoarece faceau parte din tinuta mea impecabila;
5. servieta neagra din piele sa fie stearsa de praf si revizuita la continut.

Nu are rost sa-ti mai spun ca aveam pixuri si stilouri atent alese si ca parfurmurile mele erau nu dintre cele mai scumpe neaparat, dar dintre cele mai discrete. Ceasurile din colectie, trei la numar, nu scapau nici ele de lustruit si de revizuit in ideea unei bune functionalitati si reciproc avantajoase.

Imbracat sau elegant?

Asta intrebare grea. De-a lungul timpurilor oamenii au fost fie bine imbracati, fie au fost doar imbracati fara sa fie eleganti. Teorie inca valabila in zilele noastre. Iti poti cumpara un ceas de la Bosch, un ceas aniversar, insa nu tehnica ne omoara neaparat, ci abordarea. Uite ce zic aia de la Bosch in sigla lor.

bosch

Articol scris pentru cititori dar si pentru Super Blog 2013.

4 Răspunsuri la Campionul elegantei!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.