18 feb. 2016
  |   Nu sunt Comentarii

Cică o banală chestiune administrativă

Iohannis ăsta al vostru, al celor care l-au votat, observ că deși mâța e moartă deja de mai mult timp, sfârtecată, ruptă toată, el tot insistă să dea cu ea de gard, ca un copil prost, răsfățat, bibilit și mângâiat, adulat până la sufocare.

Băi nea Iohannis, mai las-o bre în pace pe mâța aia, că-i moartă rău deja, tu nu vezi că murdărești gardul vecinilor degeaba? Chiar ești prost?

Nu am vrut să scriu despre subiectul antenele și evacuarea lor, am vrut să mă abțin. De fapt nici nu am vrut să aud și nici nu am urmărit subiectul. Totuși, observ că tembelizoarele insistă, Iohannis insistă, antenele insistă. Bine, mi-am zis, hai s-o spunem p-aia dreaptă.

Unu la mână, antenele alea sunt instituții private. Dacă au ceva de plătit la stat să plătească. Că toți trebuie să plătim, că toți vrem o stradă mai bună, un salariu mai mare, o pensie mai de doamne-ajută, un serviciu medical mai bun, o autostradă, o educație mai aleasă pentru pruncii acestei țări. Nu vorbim de televiziunea națională, prin urmare nu-i treaba telespectatorilor ce face o firmă privată, atâta timp cât ceea ce se întâmplă are suport legal.

Doi la mână, cetățenii acestei țări ar trebui să iasă în stradă atunci când aleșii țării fac mișto de ei, când sunt furați și hărțuiți de instituțiile statului, atunci când justiția nu-și face treaba just și fără moșmondeli, deci, cetățenii acestei țări nu au ce să caute în stradă atunci când niște televiziuni private sunt somate să-și plătească datoriile. Că altfel despre ce dracu vorbim aici? Dacă eu nu-mi plătesc datoriile la stat și statul vine să-mi ia mașina din ogradă ies, oare, oamenii în stradă să mă apere pe mine? Nu. Și-atunci repet, despre ce dracului tot vorbim?

Că antenele alea se străduiesc să salveze onoarea, eticheta și salariile jurnaliștilor apelând la tertipuri, cunoștințe și marketing ascuns sau afiliat asta-i o altă poveste. Pe care nu ar trebui s-o băgăm în seamă prea tare, că nu-i treaba noastră, a privitorilor îmbuibați cu reclamele lor stupide, repet. Așadar, s-o lăsăm mai moale cu colectivul scos în stradă pentru televiziuni private.

Trei la mână, de unde mama naibii avem atâta voință când vine vorba de o televiziune privată? Îți spun eu de unde. Suntem odihniți, că pentru alte nedreptăți nu am ieșit în stradă, deci avem forță, suntem disponibili, nu suntem ocupați cu nimic, nici măcar cu viața noastră.

Patru la mână și în cele din urmă, președintele acestei țări are în primul rând menirea să vegheze ca instituțiile din România să funcționeze corect, legal și în deplină concordanță cu legile în vigoare. Cu alte cuvinte, nea Iohannis ăsta, neamțul care ne pune răbdarea la încercare ori de câte ori deschide gura pentru a bolborosi ceva, nu are de ce să se amestece în treburile legale ale instituțiilor publice care decid într-un final să facă un pas în față și să treacă la executări silite. Când a venit ANAF la mine și mi-a spus să-i dau mașina pentru că nu mi-am plătit impozitele n-am cârâit și nici nu l-am auzit pe Iohannis să spună că libertatea de exprimare este afectată datorită faptului că Urieș este executat silit printr-o ”banală chestiune administrativă”.

Mai spun una și gata. Jurnaliștii de la antenele alea cu cea mai mare rată de manipulare publică din România au apelat la șantaj public, da, manipulare publică, șantaj public. Asta fac antenele alea de ani de zile. Păi și tu vrei să ieși în stradă să le iei apărarea atunci când statul încearcă să recupereze datorii și dări legale pentru a avea bani să plătească pensii și salarii mai mari restului populației? Despre ce naiba vorbim aici?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.