De ce atunci când avem pauză ne apucăm de muncă?

Când suntem la slujbă ne dorim să treacă timpul cât mai repede și să vină pauza. Când vine pauza ne apucăm de muncit orice numai să nu stăm. Cu o mână mâncăm și cu alta muncim. Dacă avem amândouă mâinile ne sunt ocupate cu munca băgăm ceva în gură cu piciorul și spunem mai apoi că am luat prânzul în oraș. Dacă ne obligă cineva să muncim în pauză ne revoltăm.

Păi dacă vrei pauză de ce nu iei pauză?

Pauza trece și revenim la muncă și iar ne apucăm de muncit. Și dacă tot ne-am apucat iar de muncit vrem din nou să vină pauza pentru a ne apuca iar de muncit.

Omule, pauza înseamnă pauză. Românii sunt dependenți de muncă, asta-i clar! Vor o pauză de la muncă pentru a munci, iar când nu muncesc vor să muncească pentru a lua o pauză.

La fel, dacă angajatorul nu îi oferă pauză în timpul orelor de muncă românul se revoltă pentru că vrea o pauză, una mică, cât de mică, pentru a lucra ceva în pauza aia cât de mică.

Să mai zică cineva că românul nu-i muncitor. De unde și vorba: Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese.

Hai, ne vedem la muncă. Adică în pauza de muncă.