17 iul. 2013
| 13 ComentariiEchilibrul perfect, o lectie reala despre viata
Sa fii o persoana echilibrata din aproape toate punctele de vedere cred ca a devenit o arta, un secret pe care ni-l dezvaluie cineva din cand in cand, spontan sau treptat, facandu-ne sa ramanem cu gura cascata. Si cand spun echilibrul perfect nu ma refer la a sta intr-un picior si a ridica maini si celalalt picior deasupra capului fara sa ne prabusim inapoi in doua picioare. Nici la a merge cu o bicicleta pe o coarda intinsa la maxim deasupra unui cartier nu ma gandeam, sau la a sta in cap, sprijinit in maini, in timp ce un avion de talie medie trece la o distanta de doar 10 metri pe deasupra noastra.
Mi-am propus sa nu mai scriu nimic pana maine, sa las cititorii mei sa patrunda incet si bine in maruntaiele ultimelor articole, desi in 30 iulie blogul meu implineste 6 luni, fix, si mi-am propus sa-l sarbatoresc si sa-i daruiesc cu aceasta ocazie 100 de articole in cap. Insa nu m-am putut abtine.
Plutind aiurea pe net am dat peste un filmulet de la un fel de gala, in care personajul principal este o asiatica de 52 de ani. La inceput am zis: ce-o mai fi si asta? Si asta pentru ca filmul incepe cu femeia respectiva in prim plan, aceasta miscand lasciv o pana alba de la o pasare de talie medie spre mare. Am mai vazut chestiuni din’astea si am tropait repede spre altceva, adica am dat un fel de next alert. Am ramas cu privirea atintita spre femeia care la varsta ei nu arata rau si nici nu promitea prin miscarile ei o bazaconie, ceva ce colcaie pe internet.
Inainte sa inchei si sa te las in compania ei, iti spun sa te uiti pana la capat. Daca nu ai rabdare, antreneaza-te, daca esti un ignorant trebuie sa inceapa sa-ti fie rusine, daca tu crezi ca le stii pe toate iti spun eu ca deja te situezi pe cea mai inalta treapta a celor incompetenti, nestiutori si habarnisti oameni, nu spun prosti, ca termenul asta il folosesc in situatii foarte speciale. Ceea ce vei vedea este un exemplu de echilibru perfect intre minte, corp, dorinta, viziune, simturi primare, natura, atmosfera din jurul tau si altele.
Precizez ca filmul nu-mi apartine si ca a fost descarcat de la Generatia Vesela, o pagina de Facebook care mie imi place foarte tare. Ne vedem dupa film. Nu-ti lua popcorn ca iti va pica din gura, falcile tale urmand sa atarne pana la pamant spre final. Nu stramba din nas si vezi ce inseamna disciplina si perseverenta. Si atentie, aici nu e vorba nici de noroc si nici de talent. Inainta sa vezi tu asta au existat probabil sute de mii de esecuri.
13 Răspunsuri la Echilibrul perfect, o lectie reala despre viata
Ce mai poţi să spui?
Despre Urieş
Abonează-te la blog prin email, gratis
Despre fotografie
In timp ce vizionam filmuletul, fara popcorn, ca nu merge asa dimineata, insa cu o cafea da… ma gandeam sa nu cumva sa sufle careva din sala catre pana.
Si am gandit bine! E wow! Cand te gandesti ca toata increngatura aia e tinuta in echilibru perfect de o pana.
Cred ca asa e si in viata! Desi noi incercam, mutand si munti daca e nevoie sa ne gasim echilibrul perfect, acest echilibru e posibil sa ne fie dat de un lucru atat de pur si simplu pe care l-am trecut cu vederea de sute de ori.
Da, o simpla pana tine in echilibru un intreg univers, acela construit cu maiestrie de cineva divin sau de cineva atat de mic, omul.
Pot spune că mi-am dorit mereu să păstrez un echilbru, afară și-n ‘nlăuntru meu. Nu mi-a ieșit niciodată, sau am fost într-un echilibru de scurtă durată. Mereu se găsea căte-un semn de intrebare, sau de mirare să se anine sau cadă peste secunda zero a ceea ce credeam eu că-i perfect, a tot ce construisem cu migală, atat de greu. Se dărâma tot, zdruncinându-mi și ultima celua a stimei de mine. Acum mă gândesc că timpul, vârsta îmi vor da mai multă tenacitate, mai multă rabdare. Îmi va mai fi de folos, nu va fi prea târziu, oare?
Niciodata nu-i tarziu sa pui in practica ce vine mai devreme sau mai tarziu. Orisicum, o simpla pana uneori poate tine in echilibru o structura foarte mare si complexa. Ai vazut doar.
Nu contest! Dar in propozitia asta de viata, subiectul nu este pana, ci mana!
Da, si mana. Cate poti face cu o mana… 🙂 Dar si corpul si respiratia a contat, nu-i asa?
Reformulez….subiectul nu este pana, este OMUL.
Numai bine ..si echilbru!
„Daca nu ai rabdare, antreneaza-te, daca esti un ignorant trebuie sa inceapa sa-ti fie rusine, daca tu crezi ca le stii pe toate iti spun eu ca deja te situezi pe cea mai inalta treapta a celor incompetenti, nestiutori si habarnisti oameni, nu spun prosti, ca termenul asta il folosesc in situatii foarte speciale.”
Am si multa rabdare, nici ignoranta nu sunt si sunt de parere ca pana murim nu stim mai nimic. Oricand exista ceva care ne va surprinde. Dar stii cat de putin timp am? In general. De abia am reusit sa ajung sa vad ce noutati mai ai…
La problema lipsei de timp la tine iti voi spune parerea mea mare si lata. Elly, timp avem toti la fel, este resursa impartita in cel mai democratic mod din lume. Toti avem la dispozitie fix 24 de ore. Problema este exact la partea de management. De ce oare unii fac in 24 de ore 24 de activitati si altii doar doua sau trei? Sa te aud.
Niciodata nu e bine sa ne dam cu parerea despre ceea ce nu cunoastem.
Iar comentariul meu de mai sus inseamna foarte multe daca citesti printre randuri… Am spus in el totul.
Nu-mi dau cu parerea daca sunt habarnist sau daca subiectul ma face sa casc gura si atat. 🙂 Si totusi, este timpul impartit in cel mai democratic mod cu putinta?
Timpul este cea mai relativa unitate de masura, Universal acceptata. Scurgerea sa tine de perceptia noastra, matematica jucand doar un rol simbolic in procesul respectiv.
Spre exemplu, un martor la o crima poate marturisi ca primele 20 de minute ulterioare socantului eveniment i s-au parut a fi 5 minute, iar o persoana care asteapta cu nerbdare pe cineva sau ceva, poate spune ca 5 minute i s-au parut a fi de fapt 20 de minute, timpul trecand foarte greu pentru cei nerabdatori.
Asa ca pana si intrebarea pe care i-o adresezi lui Elly mi se pare relativa, cata vreme perceptia fiecaruia dintre noi in legatura cu timpul scurs intr-o zi, difera de la caz la caz. 24 de ore este doar un termen, o eticheta…care ne face sa calculam totul intr-un singur fel, insa realitatea directa, nemijlocita, cu care ne confruntam, face ca timpul real sa fie invins de timpul personal, in perceptia noastra care tine cont de oboseala, asteptari, griji, probleme, ganduri, actiuni.
Ti-as ura o zi buna, dar tinand cont de insistenta ta in legatura cu exactitatea unor incadrari ermetice, parca mai degraba ti-as ura 24 de ore placute! 😉
Nota aia de la comentariul tau este data de mine si o completez cu afirmatia ca tu ai perfecta dreptate. Eu am spus cam acelasi lucru, dar ca sa utilizez mingea ridicata de tine rectific, vom face foarte multe sau foarte putine lucruri in 24 de ore in functie de cum stim sa ne organizam asteptarile, grijile, problemele, gandurile, actiunile, oboseala.