Festivalul DacFest 2023 s-a desfășurat cam sub semnul nepăsării – părerea mea

N-am mai scris de mult timp despre Festivalul DacFest, eveniment care, de altfel, îmi este foarte drag. În 2019 am fost ultima dată. N-am scris atunci. Anul acesta am decis să particip din nou, să fotografiez cât mai mult și chiar să-mi campezi consoarta pentru prima dată la cort, chiar dacă de la Hunedoara până la Măgura Uroiului sunt doar 21 de kilometri. Și-am fost. Și-am stat în soare și-am fotografiat și-am dormit sub pruni, la cort, ca un pui de dac.

Probabil (mai mult ca sigur), anul acesta, chiar dacă am fost impresionat de amploarea ca a luat-o Festivalul DacFest – Sub semnul lupului, după 13 ediții, după scrierile pe care le voi lăsa aici, unii nu mă vor privi cu ochi faini la următoarele ediții la care voi participa. Deși am deja câția oameni faini, daci sau romani, cu care m-am împrietenit. Dar îmi asum. Nu scriu ca să critic, vreau doar să atrag atenția asupra unor aspecte care ar trebui tratate cu mai multă responsabilitate la următoarele ediții ale acestui frumos festival.

O să încep mai întâi cu părțile bune. DacFest, a devenit cel mai renumit festival de reconstituire istorică antică din România, la a XIII – a ediție, adică după 13 ani, au fost prezente trupe de reenactment din România, Spania, Italia, Bulgaria, Anglia, aspect care pe mine m-a impresionat. Oameni dedicați, culți, care chiar depun un efort considerabil să renască istoria dacilor și romanilor. Consecvența și îndârjirea organizatorilor a dus la dorința și a altor oameni din țară și din lume să devină parte din Festivalul DacFest. Lucru care nu poate decât să ne îmbucure, poate așa, cândva, o să iasă la iveală adevărata istorie a românilor.

Tarabele cu mititei, bere și alte obiecte scoase la vânzare de tarabagii de servici, într-un cuvânt, bâlciul, care în trecut nu avea nici o treabă cu scenele construite de daci și romani, a fost mutat în partea de jos a platoului de la poalele Măgurii Uroiului. Minunat, mi-am zis. Astfel, pe ”scena” daco-romană vedeai doar daci, romani, scena pentru concertul de sâmbăta seara și jandarmi care se asigurau că toată lumea se află în siguranță. Cine voia să halească sau să bea o bere cobora, ieșea din zona daco-romană și intra în vârtejul halucinogen al secolului XXI.

Apropos, de mici și bere. Băbăiatule, 10 lei un pahar cu bere de 400 ml și 8 lei un mic aproape mic? Și micii erau dulci. Oare or pus zahăr să nu-ți stea în gât ideea că ai dat 8 lei pe un mic și 10 lei pe o bere? Și mânca românul, nu se încurca. Sâmbătă seara, la tarabele cu mici și bere erau cozi impresionante. Scriau pe la tejghele că au mici de Sălaj, de Bulbucan, de mama supărării. Io cred că micii și berea de la DacFest 2023 trebuiau numite, românește vorbind, ”BăBăiatule, Bă”. Dar, mno, mâncarăm și noi doi mici și-o bere, să nu zicem că nu gustarăm din ”poamele” bâlciului dacfestului, că mai apoi ne-am retras la berea din lăduța frigorifică de la cort.

Da, să nu uit. Corturile și rulotele au fost mutate în spatele scenei daco-romane, iar mașinile, parcate toate în stânga drumului care urcă în zona de desfășurare a festivalului.

Și acum o să zic și câte ceva de rău. Prima este despre faptul că acolo sus, pe platoul Măgurii, la soare, erau vreo 34 – 35 de grade celsius, prin urmare, o bilă neagră pentru Primăria Simeria pentru că nu a venit cu niște apă potabilă gratuită, că nu toți vizitatorii își permiteau să bea bere sau apă cu 10 lei paharul sau sticla. Unde mai pui că prin zonă erau și copii și bătrâni, și cardiaci (să nu zici că trebuie împușcați bătrânii și copiii lăsați acasă cu bonele). Și în soare s-au luptat și dacii cu romanii. Și au stat în soare, ca să fie bine, să nu fie rău, și jandarmii. Dar, mno, poate tura viitoare.

Tot pentru autorități mai am o bilă neagră. Din fața Parcului Dendrologic din Simeria dacii și romanii au plecat în coloană spre Parcul de Afaceri Simeria, unde s-au oprit pentru ca autoritățile să poată ține discursul pentru public. Nu mică mi-a fost mirarea că la 10 metri de scena din fața clădirii simeriene, nu se auzea mai nimic, poate doar niște ”cevauri” care nu aduceau cu nici o limbă. M-am apropiat mai tare să observ care-i problema. Și m-am luminat repede. Vorbitorii ziceau ei ce ziceau la microfoane, numai că cele două boxe fără prea mare putere erau îndreptate spre ei, nicidecum spre public, așa că publicul se făcea că aude, iar autoritățile că vorbesc către public. Poate data viitoare se vorbește și cu oamenii care vin la DacFest și cu dacii și romanii care fac paradă la DacFest. Zic și io.

La final, Asociaţia Terra Dacica Aeterna, unul dintre organizatori, a organizat și un concurs de fotografie cu două secțiuni, una de popularitate și una jurizată. Îmi pare rău că trebuie să le-o spun, dar regulamentul și alte precizări legate de concursul fotografic au fost postate pe facebooc cam anapoda. Cei care au dorit să caute și să trimită fotografii mai mult au cotrobăit, greu te prindeai de capătul și sfârșitul concursului.

În rest, toate bune. Aștept cu nerăbdare următoarea ediție. #dacfest2023 #subsemnullupului