28 aug. 2013
  |   Nu sunt Comentarii

Finantele vor sa ne declaram averile si datoriile

Cand am spus ca traiesc intr-o tara faina dar care nu mai apartine demult poporului nu m-ati crezut, or spus unii ca aberez. Na, sa va vad acum ce mai spuneti. Ministerul de finante, condus de primul Victor Ponta o gandit un fel de act oficial, proiect deocamdata, prin care intentioneaza sa ne oblige pe toti astia care mai avem curaj sa stam in Romania sa ne declaram, in fiecare an, conturi, venituri, bijuterii, tablouri, catei, purcei, bolovanii si ceapa din gradina, leusteanu’ cultivat pe cap de membru de familie, damigenele cu vin, datoriile, cate perechi de chiloti avem, bulendrele cumparate de la secand hend, adica tot.

De ce vor sa faca asta habar n-am, pot doar face presupuneri, insa n-am s-o fac. Spun doar ca iata, incet, incet, vine vremea cand vom fi obligati sa declaram cata apa bem, cat aer consumam, cati spermatozoizi eliminam, cate prostii spunem pe minut sau cate parturi tragem pe ora. In plus, cred ca am putea fi intrebati si de rahatul pe care il lasam pe conducta, asta ca sa stie baietii daca nu cumva am omis ceva cand am declarat ce am mancat.

Daca proiectul ala va deveni realitate sunt sigur ca o vom inghiti si pe asta, ca asa suntem noi, docili, cuminti si dornici de cat mai multa mm…UE. Daca n-o vom servi, probabil ca vom carcoti de zor pe la abeceul din colt sau vom spune “astia or innebunit?”.

Si daca tot va fi sa fie adevarat sa trebuiasca sa-mi declar averile si datoriile, eu sunt dispus sa o fac de acum:

  • unu, da, dom’le, am mult pamant, il tin in ghivece de flori, il ud la doua zile si cultiv chiar si ardei iuti, multi ardei iuti, pe care apoi ii mananc;
  • doi, am vreo 300 de cravate pe care nu le mai port decat cand sunt obligat de situatie;
  • trei, am cateva milioane de lei pe care am decis sa le dau in pastrare la producatorii de tigari Kent lung, alb, clasic;
  • patru, am datorii la chioscul din colt, la mama, la tata, la prietenii adevarati, la ce-i care au decis sa ma ajute fara sa platesc, fata de prunc, catel si fata de vecinii cu care coabitez, nu am datorii catre stat, dimpotriva, el are datorii fata de mine si inca multe;
  • cinci, am mult chef sa injur la adresa alesilor neamului si declar ca il folosesc ori de cate ori am ocazia;
  • sase, de asemenea, am mult, da’ foarte mult chef sa plec in palaria mea din tara asta si sa uit ca m-am nascut aici;
  • sapte, am cateodata bafta, alteori primesc gratis ghinion;
  • opt, in fiecare an fur circa o roaba de pamant, din pamantul patriei, cu ajutorul adidasilor cu care ma duc pe dealuri, pamant pe care mai apoi il arunc pe conducta de la baie.

Atat declar, nu sustin si nu semnez.

La final declar ca mai am ceva, sau cel putin asa imi place sa mai cred, inca: am o tara, frumoasa, cu munti, dealuri, paduri, istorie, cu peisaje care te lasa cu gura cascata, cu cetateni care indura pana la exasperare… Dar sa va fereasca sfantul ala la care va inchinati voi in situatia in care nu mai putem indura, ca in ritm de manele va vom bate si toata spoiala aia cu care va infatisati destepti va deveni cenusa.

Vezi aici ideea oficiala a aluia de la finante.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, gratis

Dacă îți place cum scriu introdu aici adresa de email pentru a te abona la blog, îți voi trimite notificări atunci când vor fi publicate articole noi.

Despre fotografie
Foto Blogger