De ce nu mă uit eu la fotbal românesc? Să văd ce?

Real Madrid a câștigat cupa Champions League a treia oară consecutiv. Acea echipă e preferata mea. Deși îl prefer pe Lionel Messi în schimbul lui Cristiano Ronaldo. Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum. Și nici despre eșecul portarului de la Liverpool.

N-am mai scris de mult timp pe blog despre fotbal. Probabil că nu am scris niciodată. În fine. Vreau să vorbesc despre de ce nu mă uit eu la fotbal românesc și de ce în topul meu personal se află trei fotbaliști care nu cred că-i voi vedea vreodată într-o echipă de club din România.

Fotbalul românesc a devenit doar afacere, fițe și bambilici de gazon. Mie îmi place fotbalul, am și fost cândva legitimat în două echipe de juniori. Prin urmare, dacă îmi place fotbalul, vreau să văd fotbal. Ce se joacă în România nu e fotbal. Așadar, nu vreau să-mi pierd 90 de minute din viața mea uitându-mă la bambilici și la fraieri care cred că ceea ce văd ei e fotbal. Eu vreau să văd fotbal. Iar fotbalul se joacă pe altă planetă, adică în Champions League. România mai are de născut mulți fițoși până la momentul în care o să aibă ocazia să stea la masa adevăraților fotbaliști.

Probabil că o să doară, dar asta e. Nu eu am inventat realitatea asta și nu eu nu vreau să văd fotbal valoros  cu fotbaliști români campioni.

Prin urmare, dacă vreau să văd fotbal, repet, mă uit la fotbaliști care joacă fotbal și la echipe care dau goluri și sunt adevărate echipe. Și topul echipelor mele preferate arată cam așa: 1 – Real Madrid, 2 – Barcelona, 3 – Liverpool.

Iar topul cu fotbaliștii mei preferați e, desigur, așa: 1 – Lionel Messii, 2 – Cristiano Ronaldo, 3 – Zlatan Ibrahimović. Să mă explic.

Ibrahimović dă goluri, e nebun ca mine, joacă fotbal, pasează spectaculos, iar când dă goluri uneori le dă din poziții de caratist, fulgerătoare și fără ca portarul să creadă că e posibil așa ceva. În plus, Zlatan, chiar dacă e nebun, nu are fițele bambiciliștilor români.

Ronaldo e previzibil, dar rapid și fulgerător. Iar când lovește năucește. Are dans de fotbalist și dă goluri. Ronaldo e cu bun simț, are respect pentru adversar, își recunoaște greșelile.

Preferatul meu, Lionel Messi, nu șutează, este imprevizibil. Ia mingea, pleacă cu ea, toată lumea așteaptă o pasă, un șut năprasnic. Dar nu, Messi aleargă printre adversari ca printre dușmani care vor să-l doboare, ajunge în fața portarului și nu șutează, doar trimite mingea în poartă.De obicei pe partea stângă. Messi, când are mingea la picior, se transformă într-o fantomă care aleargă pe teren. Golurile lui sunt găuri în poarta adversarului pe care doar el reușește să le vadă. Și, desigur, e modest. Deși e șeful extratereștrilor din fotbalul internațional.

Atât. Dacă ai auzit tu despre trei fotbaliști români care îi egalează pe Zlatan, Ronaldo și Messi te rog să-mi dai de veste. Până atunci rămâne cum am stabilit. Deci, nu mă uit la fotbalul românesc pentru că nu văd fotbal, ci doar fițoși bambilicioși care se dau în spectacol în fața unor proști care cred că fotbalul se joacă în România. Baftă și miracole pariorilor care își aruncă banii visând la un fotbal românesc de calitate. Mda? Atât.