Iancu de Hunedoara – eroul Europei redescoperit după șapte decenii, în aula Academiei Române

Într-o dimineață solemnă, la Academia Română, istoria a părut că respiră din nou. Sub cupola impunătoarei instituții, în Aula încărcată de memorie, cercetători, istorici, academicieni și invitați din întreaga țară au marcat un moment care depășește o simplă comemorare.

După aproape șapte decenii în care numele său a fost adesea prezent doar în manuale sau în discursuri academice seci, memoria unuia dintre cei mai mari conducători militari ai Europei medievale a fost readusă în centrul atenției publice, Iancu de Hunedoara.

Evenimentul organizat în aula Academiei Române a consacrat anul 2026 drept anul dedicat eroului Europei, un gest simbolic, dar necesar pentru recuperarea unei personalități care a schimbat definitiv destinul continentului. Azi, poate te striga mama sau tata Ela (alun), Yildiz (stelele cerului) și Bingul (o mie de trandafiri), ori Aagha, Adalar, Abdullah (un nume cu conotații religioase, un nume foarte apreciat și respectat în Turcia, de altfel și foarte folosit), Ali (înalt sau înălțat, Ali era omul de încredere al profetului Mahomed). În îndârjirea lui de suveranist de neclintit a schimonosit invazia otomană.

Din inima Hunedoarei către istoria Europei

Pentru români, numele lui Iancu de Hunedoara este inseparabil de ținutul care i-a dat identitatea (născut la Vâlcea). În județul care pare că își spune singur povestea prin ruine de cetăți, fortărețe medievale și biserici vechi, legenda voievodului prinde viață la fiecare pas. Istoria județului cu ce-a mai mare istorie medievală se stinge încet, încet, odată cu venirea comunismului la putere. Și, apare, totuși, un suveranist, care, pe vremea unui primar de carton, Arion, Viorela, făcea gărzi suplimentare, Bobouțanu. Recunosc, că pe vreme aia era mai naiv, mai cald. Azi îl găsesc un pic mai obosit, și-l înțeleg.

Ridicat de fiul său, Matia Corvin, Castelul Corvinilor păstrează și astăzi amintirea tatălui – strategul militar care a devenit scutul creștinătății în fața Imperiului Otoman. În secolul al XV-lea, Europa Centrală și de Est trăia sub presiunea expansiunii otomane. Imperiul condus mai târziu de Mehmed al II-lea înainta amenințător spre inima continentului. În acest context tensionat, Iancu de Hunedoara s-a ridicat nu doar ca voievod al Transilvaniei sau guvernator al Regatului Ungariei, ci ca lider militar continental.

Belgradul – momentul în care Europa a respirat

Momentul care i-a cimentat legenda s-a petrecut în vara anului 1456, în timpul celebrului asediu asupra Belgradului din 1456.

Armata otomană condusă de Mehmed al II-lea – același sultan care cucerise Constantinopolul, cu doar trei ani înainte, înainta spre Belgrad, poarta de intrare către Europa Centrală. În fața acestei amenințări uriașe, Iancu de Hunedoara a reușit să mobilizeze o armată eterogenă, cavaleri, mercenari, țărani înarmați și voluntari veniți din diferite colțuri ale continentului.

Bătălia a fost una dintre cele mai dramatice confruntări ale Evului Mediu. În final, armata lui Iancu a reușit să respingă forțele otomane, salvând pentru o vreme Europa de o invazie care părea inevitabilă. Victoria a fost atât de importantă încât Papa a ordonat ca clopotele bisericilor din întreaga creștinătate să bată la prânz, o tradiție care există și astăzi în multe locuri din lume.

Un erou european uitat prea mult timp

În Aula Academiei Române, discursurile academicienilor au subliniat tocmai această dimensiune continentală a voievodului. Istoricii au amintit că Iancu de Hunedoara nu a fost doar un comandant militar, ci și un diplomat abil, un reformator al armatei și un lider capabil să unească popoare diferite sub aceeași cauză. Cu toate acestea, în memoria publică europeană, numele său a fost adesea umbrit de alte figuri istorice. Evenimentul din 2026 își propune tocmai această recuperare, reintroducerea lui Iancu de Hunedoara în galeria marilor apărători ai Europei.

Județul Hunedoara – un muzeu viu al istoriei

Pentru cei care vin astăzi în Hunedoara, istoria nu este doar în cărți. Ea trăiește în pietrele cetăților, în poveștile localnicilor și în atmosfera locurilor.

De la ruinele medievale până la monumentele ridicate în memoria voievodului Iancu de Hunedoara, regiunea păstrează sentimentul că acest teritoriu a fost cândva un nod strategic al Europei. Nu întâmplător, mulți istorici spun că Hunedoara este unul dintre cele mai încărcate județe de istorie din România.

Moștenirea lui Iancu de Hunedoara

La finalul evenimentului de la Academia Română, un lucru a devenit clar, comemorarea lui Iancu nu este doar un exercițiu de memorie, ci o recuperare identitară.

Iancu de Hunedoara rămâne una dintre acele figuri rare care transcend granițele și epocile. Pentru români este un voievod legendar. Pentru Europa, un strateg militar care a oprit o expansiune istorică. Pentru istorie, un simbol al rezistenței și al curajului.

Iar anul 2026 pare să marcheze începutul unei noi etape în redescoperirea lui. Pentru că, uneori, istoria nu trebuie rescrisă – doar readusă în lumină.

Așadar, în anul de grație 2026, în Aula Academiei Române s-a produs un moment simbolic pentru memoria națională și europeană, redescoperirea unui erou despre care se spune că a schimbat cursul continentului. Anul 2026 a fost dedicat oficial eroului Europei. Oficial, legislativ.

Marele proiect al lui Iancu de Hunedoara

Transformarea fortificației într-un castel impunător a început în jurul anului 1440, când Iancu de Hunedoara a decis să ridice o reședință demnă de puterea și statutul său.

Construcția a fost realizată în stil gotic, cu influențe renascentiste timpurii, inspirate de marile fortărețe ale Europei Centrale. Castelul avea un rol dublu:

• reședință nobiliară
• fortăreață militară

Lucrările au durat zeci de ani și au implicat meșteri din diferite regiuni ale Europei. Zidurile groase, turnurile de apărare și curțile interioare erau concepute pentru a rezista atacurilor, dar și pentru a impresiona prin eleganță arhitecturală.

Acum, azi, mă înclin pentru acest eveniment foarte important. Felicitări deputaților PSD, Intotero și Toma, directorului Tincu, primarului Bobouțanu și nu numai. Județul Hunedoara și mai ales orașul Hunedoara, are multe istorie, n-o putem ignora.

Construit din ambiția unui mare comandant militar și dezvoltat de un rege renumit, castelul rămâne o mărturie a unei epoci în care puterea, arta și strategia militară se întâlneau în piatră.

La scurt timp după această bătălie, în tabăra armatei a izbucnit o epidemie de ciumă. Condițiile sanitare din taberele militare medievale erau foarte precare, iar bolile se răspândeau rapid printre soldați. Iancu de Hunedoara s-a îmbolnăvit și el. Pe 11 august 1456, marele voievod a murit în orașul Zemun, la doar câteva săptămâni după victoria de la Belgrad.