Ie cu pită, nu-i domoală, ie mai grea, cu trude

Scrie, Traian, îmi zicea Eugen Evu, acum vreo douăzeci și ceva de ani. Și io l-am ascultat și chiar am făcut.

Și-am zis hai să pizdificăm anul 2025 cu cuestii faine, am zis io, nu, s-a diluat în moldoveanca pulii care călătorește ca să nu fie nevăr niciunde. Da, vrea să fie și cu curul în pulă și departe.

M-am săturat de povești cu dimineți secate de esența vieții. Vreau să-mi trăiesc viața, vreau să-mi ascult muzica, să-mi văd filmele preferate, să-mi las părul până la pulă, să plâng după Cezar al meu, dacă așa simt, să nu mă doară de critica voastră de căcat.

În ziua de azi trebuie să produci ceva, la concluzia asta am ajuns, după 50, altfel nu prea însemni. Râzi ca vaca la barieră, te porți ranforsată, de zici că ești cu dren care absoarbe prostie chioară. Duș de seară, duș d-amiază, scoți pisica la plimbare, o roșioară, o pituță, te mai freci un pic la puță.

Pleacă, vine, nu-i stabilă, nu produce nimic, rupe rânduri la cheltuit, ie cheflie seara, își înnoadă seara-n gât cu trudă și cu bere, moare dacă-i spui că-i proastă și se încovoaie ca un țap nefutut și plin de coaie pline. Da, de fosta mea iubită vorbesc. Aș putea scrie întruna, dar s-au scurs stilourile, și nici pixul nu mai ie ce-a fost, ie searbăd, și nici iubitul nu m-ai ie iubit.

Știu și Mării ca ea, pline de steroizi și coniac ieftin de Dăbuleni, se știe iele, că mă mai citește, cu burți cât China. Aia, rătăcita, care-i face necinste lui sormea Maria, când ie suficient de beată, ori îmi scrie, ori mă sună. Și mă suduie, ie deșteaptă, proasta dracului, io ie prost, că cică mă esprim și știu s-o fac diferit de ale Măriei sale elucubrații, dacă-i cu pizdă propoziția, ie m-ai altfel, zice dânsa. Să mori tu!? Uneori și alteori, și ciolha ie substantiv feminin și ie tot pizdă. Și limba române ie faină, zgubilitico.

Draga mea, proastă și chioară, dacă voiai, vroiai, scuze, să rupi fâșul lumii, trebuia să începi cu începutul, nici mnezăii n-or început cu scuze și cu surle, au pășit încet, ca să vină și mîine.

Dar, mno, tu iești de Paris, proastă, dar dusă prin lume, scursă bine, că te cară, ba un prost, ba o proastă, că ie proști, noi să nu fim obosită.

Dragu mele, amscris pe feisbuc, anapoda, astfel dă chestii, în așa hal, pentru că am vrut să mă descarc și pentru că proasta pământului poate citește măcar o bucată de cuvânt, care ie întoantă, plină de ea, ie cu scuze, scoase mereu din spuză, cu mâna goală, proastă, dusă, dar plină de Paris.

N-am pizdă, ca și tine, ca s-o port prin Europa. Poart-o soro, duo-n lume, prost să fii, noroc că ești. Pizdă să ai, că o speli și ie ca nouă, la Birkenau ploua, tot timpul, și la Auschwitz au fost ca tine.