M-am trezit cu controverse, că trebuie sau că sunt

Guinea se agita. Paiele erau nebănuite. Casa ei tot acolo. Doar altă zi. Soarele același, pe fereastra pe unde suflă un vânt. Gramofoane n-avem, iubit-o, sunt sărac. Perdele trase, deci, întuneric. Un braț amorțit. Părul pe sub mine. Io mă trezeam, în franceză. N-o cunoșteam pe tipă, dar îmi cânta în franceză.

Ceasul de pe perete era prea căzut, i-a murit bateria și l-am dat jos. Nimic special. Era ora când trebuie să pun altă chiuvetă (ghiuvetă) la baie că pe cea veche am spart-o cu parfum de la o fostă nevastă (următoarea îmi sparge… ce?)

Căutam ordinea. 8 și ceva. Nu știam cum să le împart. Să-mi tai unghiile sau să mă… M-am dus, aveam reviste, dar ochelari din pulă. M-am întors cu pijamaua mai jos de cur. Apoi m-am controversat cu mine. și am ascultat, habar n-am cine-i, are acordeon, asta-i important.

Am o prietenă. Mi-a spus că am părul lung. Am o colegă, mi-a spus că trebuie să dau 50 lei. Am avut un prieten, nimeni nu mă întreabă de el sau dacă sunt bine.

Trecură ore și minute și am chemat și taxi, și-am montat și chiuvete. Am tras perdele. N-am fost la mama și la Cezar. Și-am băut și votcă. Doar votcă. Discovery. Ca să știți, care vă tot întrebați, ce beau. Deși am fost interzis. Am pus-o peste pește, Merluciu, era înghețat, l-am ajutat să-și revină. Sari la nevoie.

Azi scap de vechituri. Tot ce-i vechi și fără sens de cel puțin un an pleacă. Nu pleacă cărți. Și dorința să ne fie bine. Mai apoi o să mă uit din nou la serialul La casa de papel. D-aia.