Magazin (f)alimentar cu folie la preț de merluciu

Mă duc și io, ca toți sărachii să cumper (scriu prost pentru că la limba română am avut-o pe doamna Cojocaru, era mândră că-i nevastă de fotbalist, dar, recunosc, pe vremea ei am scris cele mai tari comentarii la adresa heroilor lui Marin Preda) pește merluciu de la abeceul din colțul blocului. Acolo ie mai ieftin, zic, și nu-i putrezit de acum doi ani. Peștele. Merluciul.

Și mă vâr înăuntru, era ușa larg deschisă, semn că a venit primăvara și la cartier (L’Odyssée de Cartier – Epic Cartier Commercial, mișto reclama, pun pariu că o să te uiți de cel puțin două ori). Deci, mă vâr.

La lontru ședea argatu, dupe tejgheaua murdară, cu el. Mă privea de sus, faptul că am intrat în morfologia lui de trei lei, am devenit, brusc, un intrus și un binevenit, în același timp.

N-am barbă, îmi zic, nu-s cu arsenal la mine, deci nu mă bagă ista în seamă, io de la sărachi, el dă dupe tejghea, io cu porc de Guinea, el cu față faină de maidan. Nu ne potrivim, să vezi că ie cu cântec.

Mă risc, mă duc la frigider, unde ierau aliniați, ca în Siberia, merlucii. Peștii. Înlemniți de atâta ghiață artificială. Da, știu, ghiața-i gheață. Io-s de la sărachi, d-aia plătesc cu cardul, că de unde pula mea bani. Io muncesc pă plastic, pă card. Hăștia pe plătesc cu cipuri.

Și, hotărât, că așa-s io uneori, hotărât, salvez de la îngheț trei merluci, fără cap și fără coadă, iei or avut, dar omul, strângător, și capul îl ia de la pește.

Și plec la fel de hotărât spre tejgheaua cu argat. Pun morții pe cântar și mă uit la argat. El se uită la mine moșmodind o pungă din plastic mai mare. Peștii, că se presupune că voiam să cumpăr pești, erau înfoliați în plastic de plasă d-aia penală de 1 leu, groasă, de poate căra 5 litri de apă de-a-n pulea de la cofland. Deci, io, ca sărachii, urma să cumpăr trei plase de plastic la preț de merluciu. Bă, nu, io am muncit pentru bănuții ăia. Urmează comedia.

• Iel, argatu zice: vreți să-i pun în pungă?
• Pe cine, zic io
• Pe pești, zice argatul
• Păi sunt deja în pungi
• Scoate-i că se sufocă și cardul meu nu acceptă plata la livrare de pungi cu pește la preț de merluciu

Și se bosumfă argatul și îmi zice că să scot io peștii din folia de plasă odioasă, inestetică, și de cartier, septică. Deci, io merg la căcatul ăla de abeceu, și io trebuie să-mi desfoliez peștii pe care vreau să-i cumpăr fără plastic la preț de merluciu? Păi d-aia când zici Germania ie Germania. Dacă spui România, care-i ecoul?!!!

Și-am plecat fără peștii fără cap, cu pungă de plasă înfășurați. Oameni faini, folia aia nu-i face pă pești neseptici, ie o glumă de Ion Creangă. Până a ajuns peștele ăla în frigiderul domnului argatu, milioane de microbi s-au născut, milioane de microbi au murit. Da, știu, erau înveliți (protejați, bă, iești prost?).

Cumpăram pește de la tine, argatule, acum mi-am schimbat orientarea. Tu stai cu cadavrele în frigider, ieu mi-am spus părerea. Puteam să trăim fericiți, tu cu bani de pe cardul meu, io savurând merluciu fără cap.