Greșeala majorității oamenilor constă în faptul că se identifică aproape în totalitate doar cu formele și numele. Pentru ei asta înseamnă personalitate. Ori personalitatea fiecăruia nu ține de exterior, ci de interior. Interiorul duce la păstrarea contactului cu tine însuți. ”Eu sunt”-ul tău este mai presus chiar și de numele și înfățișarea ta.
Iar dacă în mintea și-n lăuntrul tău nu se află liniște, tu nu-ți mai aparții, ești victima exteriorului, sclavul gândurilor și al unei realități care te domină, te încorsetează în chingile sistemului. Tu nu mai ești liber, tu nu mai ești tu.
Echivalentul zgomotului exterior este zgomotul interior al gândurilor, echivalentul tăcerii exterioare este liniștea interioară, spune Eckart Tolle. Și cum ar putea fi altfel?
Tăcerea din jurul nostru trebuie ascultată, descifrată, pentru că ea ne dă puterea să revenim în cursa vieții. Gândirea ne poate face foarte mult rău dacă o punem pe primul plan. Gândirea este bună și trebuie să ne folosim de ea. Dar prea multă gândire, fără liniște interioară, poate duce la un dezastru interior care ne poate ucide. Pentru că neantul nu vine întotdeauna doar din exterior.
Ce fac cei din imaginea de mai jos?
Conștientizează tăcerea, nu o ignora. Dă-le voie gândurilor să se așeze. Cum faci asta? Așează-te, nu te mai agita atâta. Ai încredere în tine. Pleacă din exterior și refugiază-te în interior. Acolo vei da la un moment dat de liniște. O liniște care alină și care te face să te regăsești, să te bucuri de viață.
Ce mai poţi să spui?