Se pare ca tot mai multa lume isi fractureaza circumvalatiunile si putinii neuroni lesinati din capul habauc de atata reclama, propaganda si manipulare in masa. Azi mi-a patinat si mie mintea, din nou, ce-i drept dupa ceva timp. Si chiar nu imi era dor, dar ce sa fac, inregistrez ( pentru imbunatatirea convorbirilor viitoare) si ma asez apoi stramb in fotoliu sa cuget drept.
Acuma juma’ de ora citeam pe blog la o bloggerita preferata declaratia ei sincera de sfarsit de saptamana, iata cum suna, ad literam: “Eu, cand vorbesc prostii, nu fluier!”. Faina treaba mi-am zis. Dar stai sa vezi cum am “fluierat” eu ca prostu’, nu in biserica, in capela, aproape de cimitir. Stati, nu aruncati cu pietre, inca. Vinovatului se cuvine sa-i acordati clementa si circumstante atenuante, nu-i asa?
Sa n-o mai lungesc cu vorbaria, am sa astern prostia mea direct, aici, fara alte menajamente. Deci…
A murit mama unei prietene, de cancer, dupa chinuri groaznice, chiar ieri dimineata. Jale mare, pentru ca femeia aceea a fost o sufletista si-o mare iubitoare de orice. Stiu exact prin ce au trecut copii ei de cateva luni incoace, insa nu o sa va povestesc amanunte ca nu vreau sa va intristez. Am o vorba, pe care o si folosesc foarte des: mortii cu mortii, vii cu vii! Ce mai poti face, daca un om s-a dus, ii cinstesti memoria, te rogi sa-l ierte Dumnezeu pentru pacate si cam atat.
Bun, a venit si ziua de azi. Mortul a fost dus la capela, de dimineata am comandat o coroana. La ora 18:00 il sui pe ciobanesc in masina si fug dupa coroana, o iau si conduc grabit la capela cu pricina. Ajung, il las pe ciobanesc, iau coroana si intru. Proptesc ce-i de proptit, spun “Dumnezeu s-o ierte” si ies afara sa discut cu neamurile, pe care le stiu in mare parte. Si acum vine prostia care mi-a iesit pe gura.
Vine cineva cu niste paharele de tuica. Spun: sunt cu masina. Primesc raspuns scurt si taios: ia paharul, varsa aproape tot si pune doar limba. Bine, zic. Iau paharul si “fluier”: NOROC SI SANATATE! Persoana ma tintuieste cu niste priviri ascutite si imi spune asa: se spune Dumnezeu s-o ierte! Chiar asa, cred ca mintea mea patineaza rau… Sau o fi de la caldura, de la ciobanescul care tot latra de ciuda ca l-am lasat in masina, de la gandurile ca am de terminat Foto Blogger? Ma duc sa ma controlez, sa vad daca imi mai amintesc macar putin cine sunt. Daca am luat-o razna revin, daca sunt normal tot o sa revin, macar asa, sa va spun cum e vremea in ardeal.
Ca tot ziceai ca „mortii cu mortii…. ”
Asta este. ti-a zburat porumbelul…n-ai ce sa mai faci… Cred ca a fost un moment delicat…
Apropos…a lucrat vreun medic azi?
Desigur glumesc. Ca si tine 🙂
Delicat moment, dar in tot raul e si ceva bun: nu m-a auzit decat o persoana.
M-a primit un doctor pana la urma, da’ si ala o zis ca nu-s nebun, ci doar putin irecuperabil. 🙂
Pfuai, că bine ai pitit linkul către blog! 🙂 Știam eu că am citit undeva, cândva, că am mai fost… Tocmai tu să nu ai un banner cu care să te lauzi?! Hmmmm…
Nu-mi trebuie la blog un banner mare si frumos. Imi este suficient logo-ul si ceva la sub logo. Suficient. Continut de calitate sa fie, asta-i suficient.