N-am aer, apasa pe butonul portocaliu!

N-am aer, aer conditionat, ce basca mea se intampla? Ciobanescul respira greu, pilota troneaza langa pat, oare o fi bascalia cuiva sau chiar nu mai este aer in casa asta? Fac ochi, unul singur, sa nu ma trezesc chiar de tot. Tropai cu degetele pe masuta, dau de Samsung-ul cu bateria aproape descarcata si il privesc lung cu ochiul de servici. Ce, 4:47, la ora asta nu mai am aer conditionat? Si deja se cracaneaza de ziua? E si asta o chestiune. Da apasa odata pe bumbul portocaliu de la telecomanda si inchide ochiul ala, imi spun eu, in mintea mea adormita. Ma execut, na, ce sa fac, poate ma si bat pana la urma!

Ce vorbesti dom’le, vine ciobanescul si ma linge pe o mana, apoi pe un picior. Uff, am aer, parca prea mult, imi este chiar frig. Oare unde parapleu’ meu o fi pilota? Aha, stai ca mi-am adus aminte, langa pat. Ma intind dupa ea, moment in care mai primesc o limba umeda pe mana si apoi inca una pe obraz. Mno bun, deschid ochii amandoi si privesc iar telefonul luminat. Intre timp s-a facut 5:07. Gata, asa nu se mai poate, ma ridic, o sa plec la birou, direct, cu tot cu ciobanesc, baga-mi-as, nu ma mai opresc la cafeneaua cu chelnerita faina si zambareata catre caine. Desi as mai fi dormit. Ma ridic, e bine, sunt odihnit, asa ma simt.

Ma spal pe amandoi ochi in timp ce primesc un latrat de bucurie. Da, Cezar, plecam acum, nu te mai tot agita, zic eu catre animal. Si el imi mai da o limba matinala. Parca nici lui nu-i vine sa creada, adica cum, butonul ala in forma de romb de la aerul conditionat m-a facut sa ma ridic din pat? E bine ca cineva isi pune intrebari istete in dimineata asta. Eu nu ma intreb nimic, pur si simplu nu am chef.

Sa vezi acuma belea mare, ca nu stiu cu ce sa ma imbrac, daca ploua totusi azi un pic? Dar daca o fi naduseala la fel ca ieri? Lasa, ma descurc eu cumva. Imi iau blugi, tot aia de ieri, un tricou, il insfac pe ciobanesc de lesa si fug afara, mai mult tras decat impins. Ajuns afara din casa doi maidanezi se rastesc la Cezar iar asta ii ignora, doar n-o face pe el? Il inteleg perfect. Terminam cu facutul diverselor chestiuni fiziologice prin iarba si plecam agale spre firma.

Alti patru comunitari isi apara se pare teritoriul. Noi, eu si patrupedul, ignoram, dar unul depaseste distanta maxima admisa si atunci ne zbarlim putin, doar atat cat sa ne facem intelesi. S-a dus, gata, adica o ramas in urma. Cainele inca mai bolboroseste ceva ce se vrea a fi un fel de latrat. Tace foarte repede, n-are nici el chef de vorba prea mare in dimineata asta.

Am ajuns la birou, pff, miroase a inchis, deci trebuie sa deschid, un geam, doua, usa. As bea o cafea. Dar cine s-o faca? Hai ca ma sacrific, daca tot nu-i nimeni pe la firma, sa ma vada. Nu ca mi-ar fi rusine, dar nu prea imi ies cantitatile potrivite. O fac, sper sa nu se mai intample.

Ma asez la birou, sorb din cafea, Cezar se baga sub birou si ocupa tot spatiul. Bun, si eu unde imi mai intind picioarele? Il alung, frumos, ca un gentleman ce sunt: pleaca ma de aici! Sorb iarasi din cafea. Si acum ce basca mea trebuie sa mai fac? Aer am, cafea mi-am facut, emailul l-am verificat. Cred ca am sa va spun si voua patania mea cu butonul portocaliu de la aerul conditionat. Stati ca deja stiti, pai si atunci ce mai trebuie sa fac? Cred ca am sa continui ziua cu o ora de nimic. Doar asa, sa ma razbun pe aer, pe lipsa aerului care m-a facut sa ma destept atat de devreme. Si voi, de ce radeti asa, n-aveti somn?