Se aliniară cumva astrele, vorba astrologilor, și am reușit să ne adunăm patru oameni mari într-un singur loc, eu, Bogdan Giurgiu, soția lui Bogdan, Monalise Hihn și legenda trupei Phoenix, Nicu Covaci. Și astrele au butonat telecomanda pentru aceasta întâlnire într-o zi faină de sâmbătă.
Și, întâlnindu-l pentru prima oară într-un spațiu privat, mi-am dat seama că Nicu Covaci nu-i un fițos, ca vedetele de carton din ziua de astăzi, dimpotrivă, l-am găsit ca pe un om simplu, cu deschidere la vorbă simplă. E un tip rustic, cu conștiință, cu sufletul plin de România, chiar dacă nu prea mai stă prin România. L-am găsit ca pe un tip care suferă când vede clădiri ruinate, care acuză junghiuri când simte că haiducia, tradițiile și neamul românesc se pierd de la o zi la alta.
Și i-am povestit lui ”Phoenix” despre Turistul Rătăcit, proiectul meu fotografic pe care vreau să-l duc până în pânzele albe. Și Nicu Covaci chiar a fost încântat de el. Mai ales că omul ăsta, românul ăsta autentic, mai și pictează. Mai ales că omul ăsta care respiră românește prin toți porii e un artist înnăscut. Mai ales că omul ăsta e un ”nebun frumos” care are mesaje de transmis prin muzică, pictură și vorba simplă.
Și-am hotărât să încercăm să transformăm o fotografie de-a Turistului Rătăcit într-o pictură mare, imensă chiar, pe care s-o punem undeva în centrul Hunedoarei și pe care tot turistul rătăcit prin urbea care găzduiește Castelul Corvinilor s-o poată admira în toată splendoarea ei.
Și Nicu Covaci ar vrea și-un CeltFest, adică un festival altfel decât altele, un festival care ar putea aduce la Hunedoara, într-o singură zi, circa 300.000 de oameni. Și Bogdan Giurgiu ar vrea să facem prima fabrică de producere a bioetanolului din România în zona Hunedoarei.
Și Nicu Covaci poate să vină cu investitori pentru fabrica asta. Și fabrica asta ar însemna o gură imensă de aer proaspăt pentru Hunedoara cea sufocată de politicieni cu dare de mână doar pentru ei. Ce-ar însemna o fabrică de bioetanol?
Păi ar însemna că am putea să producem porumb în cantități industriale, că am produce bioetanol care a devenit obligatoriu pentru produsele petroliere, că porumbul ăla ar putea hrănii câteva sute, dacă nu mii, de vaci, că am produce lapte, că am putea înființa o fermă și, mai ales, că am putea da de lucru la cel puțin 1500 de oameni, și că am putea exporta bioetanol aproape în toate țările din Europa.
Cam atât. Deocamdată.
Ce mai poţi să spui?