14 sept. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Povestea de noapte a unui oraş tăcut

Ieri am simţit că sunt prea plin de poveştile de zi cu zi din oraşul meu, aşa că m-am hotărât să-mi iau camera foto şi să urc pe un deal unde să pot asculta poveştile de noapte. Vremea a fost perfectă pentru fotografia urbană sau de peisaj. Am ajuns sus şi am privit peste umăr. Soarele s-a dus rapid la culcare, lăsând în locul lui licuricii artificiali ai oraşului, luminile care ne feresc de hazard pe timp de noapte.

Un vânt rece, deloc agresiv, mi-a mişcat din când în când trepiedul. Am stat deasupra oraşului până am fost alungat de frig. Am coborât dornic să ajung acasă, dar nu pentru somn sau alte activităţi de seară, ci pentru a vedea poveştile fără cuvinte capturate pe cardul de memorie.

Pe dealul care m-a sprijinit în demersul meu fotografic de ieri stăteau cândva dacii. Am trăit un sentiment plăcut ştiind că am ocazia să calc pe urmele strămoşilor mei. Este minunat să ai un loc special de unde să poţi să-ţi fotografiezi oraşul pe timp de noapte. Las câteva fotografii şi aici, chiar dacă sunt la o rezoluţie mai slabă. Mai multe fotografii interesante poţi găsi aici sau aici.

AmurgHunedoara searaHunedoara noaptea

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te! Pentru tine e GRATIS.

Dacă îţi place cum scriu adaugă adresa ta de e-mail şi fă-ţi un abonament la articolele viitoare.

Alătură-te celorlalți 68 de abonați

Despre fotografie
Foto Blogger