Să aveți mame și tați, mulți ani, cu drag și dor

Uneori, îi urâm, alteori îi vrem. Când facem pe nebunii, ca și prunci fără minte, îi manipulăm, plângând ca apucații. Societatea, sistemul, îi (ne) manipulează, le acordă verbul A AVEA (copilul) cu multe tare.

Anul 2025, că, până la urmă, despre el voiam să vorbesc, a fost anul în care am reușit și-am eșuat, ca și în ceilalți ani, desigur, nimic diferit, în afară de faptul că m-am mai maturizat și-am cunoscut oameni diferiți și-am lăsat în urmă sechele.

Oricum și orișicum, le mulțumesc celor care m-au contestat (înseamnă că am avut ceva important de spus), le mulțumesc tuturor cretinilor din zona mea de existență și le urez o noapte a minții fericită pe mai departe, le mulțumesc cu desăvârșire tuturor proștilor care m-au ajutat tot mai mult să fac diferența dintre prostul cu ciucuri și prostul nativ.

Le mulțumesc oamenilor frumoși, cu minte creață, din zona mea de existență, pentru că au acceptat un ucenic în devenire.

Oricum și orișicum, acei și acele, ființe, care nu înțeleg ce spun, ce gândesc, ce scriu, uneori, românește, care mă judecă ca niște judecători autoimpuși, autoproclamați, care sunt adepții unei secte numită ”noi suntem deștepții, noi știm tot, restul nu contează”, sunt preferații mei, învăț.

La ziua de azi, toți suntem uniți, dar ca și grămadă, că în rest suntem unul la unul, ne uităm unul la altul judecând aspectul, gândire, ne afișăm ca să uzăm de verbul sfidare, să-l asculți pe celălalt a devenit act de bravură, ce faci tu reprezintă artă, comparativ cu ce face aproapele tău, decizia de a face înseamnă act de curaj de o însemnătate aparte, ce faci, nu-i bine sau nu-i de competența ta, nici ciorile nu mai croncănesc cum trebuie, nici urșii nu mai vor să fie urși la selfie, nici România Sălbatică nu-i chiar sălbatică, dacă ninge, ie problemă că-i și pe strada mea și primarul nu-i acasă, dacă sunt nori pe cer știm ca urmează fix ceva, mai ales dacă avem aifon, ne omoară țigara, alcoolul, colesterolul, dar vorbim în prezența tuturor doar cu programare și pe uațap, că suntem moderni.

Nici un film văzut de celălalt nu-i la fel de fain ca cel văzut de tine, totul este pe împotrivă, soția, soțul, au devenit cumva pe inversul așteptărilor tale, copilul nu respectă ceea ce tu vrei, pisica se urcă pe ușă, porcul rupe ușa de la coteț, tu fumezi și ea s-o lăsat de niște ani, puți, dacă te exprimi drept și corect, ie greșeala ta, nu ești aliniat, la anumite minți, greșite, bolnave, aliniate la ciucuri de firmă.

Starea de dezorietatul societății nu se curmă oricum, dacă ai intrat, și au avut grijă părinții să intri, ești bun intrat. O să începi cu acel adverb, infernal, care îți va însoți definitiv percepția lumii, ”NU”. Acel NU care o menire care să-ți spună dacă ai călcat bine, dacă ai ajuns la timp, dacă o înțeles că nu-i faci curte îngustă, dacă Volodimir Zelenski acceptă reatașarea Ucrainei la Rusia, dacă prietena îți spune ne mai gândim.

Ai observat că peste tot avem avem același adverb, motiv ritmic?

Am făcut școli, mici și mari, în fel și chip, la ultima, am fost scos din cămin, pentru că nu plăteam. N-avem cu ce. Apoi am vândut parfumuri de căcat, și aveam bani pentru garsonieră personală și gagică mișto, care mă enerva, când nu mă enerva.

La mulți ani, tuturor care mă citesc.