De ce te scuzi că deranjezi barmanul?

M-am dus pe-o terasă să beau o bere, să îmi mai alung năduful care s-a abătut peste România. La o masă alăturată, o femeie mai martaloagă vorbea destul de tare cu un individ care se pare că era concubinul. Şi zice femeia aia la un moment dat: m-am simţit prost când un client de-al meu tot îşi cerea scuze că mă deranjează pentru a-i mai aduce o bere, apoi încă una şi-ncă una. Un client nu are voie să-şi ceară scuze, pentru că eu sunt acolo tocmai pentru a fi deranjată de clienţi.

Bravo. Habar n-am cine era bărmăniţa aceea undercover, dar ştiu că avea mare dreptate şi pentru asta mai scriu odată la adresa ei: Bravo!

Nu vă mai cereţi atâta scuze când barmanul şade şi el pe un scaun, pentru că el chiar îşi doreşte să fie deranjat, altminteri nu-şi ia salariul. Dacă observi o atitudine de sictir din partea lui asta deja este cu totul altceva. Poţi să-ţi ceri scuze la modul ironic, odată, de două ori, dar a treia oară cheamă patronul, nu continua la nesfârşit cu scuzele.